Fostul soț a schimbat religia copilului nostru fără consimțământul meu. Îi pot face reclamație?

Cred ca este gresit sa i se "aloce" copilului o religie fara ca el sa poata discerne pe ce cale sa mearga. Deci, atat alocarea cat si schimbarea religiei unui copil sunt eronate. Ar trebui sa fie lasat sa creasca si sa decida singur.

Numai ca nu se intampla asa.

Practic, in cazul de aici, cred ca atata timp cat religia X nu este periculoasa pentru sanatatea sau integritatea fizica/psihica a copilului, nu ar fi niciun bai. Cand zic de religie periculoasa ma refer la acele religii care, de exemplu, interzic tranfuzii de sange/organe, care i-ar putea salva viata in caz de necaz.

Doamna, din pacate nu ati dat date suplimentare sa va putem ajuta mai mult.
Cat despre mediere, 95% dintre oamenii care apeleaza la mediere/negociere nu se inteleg si cred ca nu se poate sa discute, de aceea si apeleaza la aceasta procedura, pentru ca lucrurile nu merg amiabil ok in doi.
Cat despre colaborarea intre parinti pana intr-acolo incat sa mearga in concedii impreuna ca o familie ce nu mai sunt, in opinia mea este gresit si confuzant pentru copil. Sigur ca fiecare tara si popor are specificul si cultura sa, insa psihologii romani nu recomanda asa ceva. Dealtfel, logica in care doi adulti cu vieti separate sa se uneasca intr-o saptamana de viata comuna imi scapa. Oricum, psihologii nu recomanda asta pentru copil.

In privinta religiei, si eu am opinii diferite de alte persoane si e ok ca un copil sa fie expus la cat mai multe experiente de viata. Fie religioase, fie de alta natura. Ii puteti arata alternative, doar cand vine vorba, fara sa puneti accent ca ar fi asa un lucru esential in viata ce religie ai. Dealtfel, azi poti fi 3 ani catolic, 2 ortodox, 5 musulman si tot asa. E bine sa ai optiuni. Un copil care stie ca are optiuni le va explora pe toate, va avea o experienta de viata bogata.
Daca indoctrinarea merge pana acolo incat devine periculoasa pentru dezvoltarea copilului (afectand nevoile lui esentiale, cum ar fi posturi, reguli care sa interfereze cu viata lui sociala, scolara etc.) atunci apelati la autoritati. oricum ar fi, daca minorul locuieste in Spania, ne intrebati degeaba pe noi, e competenta Spania.

Adalbert Gabriel Gazdovici a scris:

E dificil sa dai sfaturi insa cand am fost intr-o situatie similara am ignorat complet adversitatea cu celalat parinte, am ignorat indoctrinarea si mai ales sfaturile psihologilor (vreo doi erau destul de religiosi si nu vedeau nimic rau in religie) si am ales sa-mi petrec cat mai cu folos fiecare minut din fiecare ora pe care l-am putut petrece cu copilul meu, discutand cu el, explicandu-i ce stiu eu despre lume, viata si univers, glumind cu el, jucandu-ne impreuna, razand impreuna, citindu-i, uitandu-ne impreuna la desene animate si filme, ascultand muzica, desenand impreuna, s.a.m.d.
Am descoperit ca pentru noi nu exista solutie mai buna.

Nu este dificil deloc! Dvs. aţi luat decizia de a creşte un copil fără o piatră de moară atârnată de picioare: religia. Şi asta trebuie explicat tuturor. Religia este pentru oamenii slabi şi, de regulă, un om slab va creşte un viitor om slab.

Mai grav este ca fiecare isi face credinta proprie rezultata din intelesurile lui rationale...Copilul nu tre" expus nici la alte religii doar ca sa aiba experienta de viata asa cum spunea cineva pe aici ,ar putea fi chiar traumatizat..Am destui prieteni care si-au pierdut copii prin diferite secte si e foarte greu sa-i mai aduci innapoi..Omul in intelesurile lui lumesti s-a pervertit si s-a indepartat de Adevar uitand de D-zeu...Credem in stele ,planete ,horoscoape si alte prostii..Abia cand va ajunge in neputinta sau in cadere sau in fata mortii omul isi aduce aminte de D-zeu si ar vrea sa-l ajute atunci .Planetele nu-l mai pot ajuta si nici zodiile..Daca copilul e botezat ortodox lasati-l asa pt. ca botezul in Hristos e Adevar.,Stiu ca o sa produc controverse dar doamna va trebui cu orice pret sa remediati treaba asta ...Vorbiti cu un duhovnic iscusit sa va indrume pt ca riscati mai tarziu sa ajungeti in aceeasi situatie cu prietenii mei care si-au "pierdut" copii pe la adunarile altora.

A fi expus la diferite religii este o chestiune de cultura, inseamna sa intelegi, sa citesti carti despre religii, sa citesti analize, sa studiezi istoria lor, sa vezi documentare comparative. Religia nu inseamna secte, ar trebui diferentiat.
Cat despre doamna, se pare ca celalalt parinte nu a lasat copilul asa cum a fost el in religia lui initiala, ci a schimbat-o. Dar mutilarea unui sufletel de copil pentru a spori o batalie din care copilul poate iesi urand ambele religii si parinti nu stiu daca e un sfat chiar dumnezeiesc si impaciuitor.