Doresc ca actualul soț să-mi adopte copilul dintr-o căsătorie anterioară. De unde încep demersurile?

Luați legătura cu un avocat. (sunt multe aspecte de discutat și înscrisuri de adunat)
De ce credeți că nu ar fi realizabilă?
Și ce anume credeți că s-ar putea realiza printr-o simplă schimbare de nume? (fiindcă nu contează numele, ci filiația).
Cu tatăl biologic ați discutat? Care este (sau care credeți că ar fi) poziția lui în privința adopției?

Voi lua legatura cu un avocat. Cu tatal biologic nu am mai avut discutii de 9 ani de zile? Cam care credeti ca este relatie? Niciuna.
Multumesc pentru timpul dumneavoastra.

In acest caz, chiar daca tatal s-ar opune, sunt sanse ca instanta sa incuviiteze adoptia si fara acordul lui.

Bănuiam. Că doar n-am stricat vreo două întrebări, așa, degeaba.
Dacă ar fi de acord, este relativ simplu.
Dacă ar refuza, dar se dovedește, prin orice mijloc de probă, că refuzul este abuziv, instanța poate să treacă peste acest refuz, dacă apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, tinând seama și de opinia copilului. (Apropo - câți ani are? Căci ați vorbit de 9 ani de ... nevorbă. Dar lipsa aceasta de discuții putea să înceapă înainte de naștere sau la ceva timp după)

Dacă nu se prezintă la două termene consecutive fixate pentru exprimarea consimțământului, se poate considera refuz abuziv.

Dacă nu este de găsit, deși au fost făcute demersuri suficiente, consimțământul dvs. poate fi îndestulător. (Dar asta în mod excepțional. Să nu vă gândiți la varianta: ne-am uitat în stânga, în dreapta și văzând că nu e ...)

Va multumesc foarte frumos pentru raspunsuri.
Copilul in prezent are 15 ani. Nu conteaza ca in toti acesti ani nu am primit banii pe alocatie. Asta e alta discutie. Sunt unele probleme care ma indreapta sa iau aceasta decizie.
La data divortului , copilul mi-a fost incredintat mie. Doar ca , situatia o cere, inclusiv copilul meu cere schimbarea numelui.
Nu o fac ca sa fiu cineva. E o necesitate.