Donație cu uzufruct apartament proprietate doar a unuia dintre soți: se extinde dreptul de uzufruct și asupra soțului care nu e proprietar?

Chiriac Tiberiu Gabriel a scris:

Este problema lor si daca hotarasc asa se procedeaza in consecinta.

Este fix problema lor!
Noi (avocați, notari...) suntem datori să întrebăm: de ce? (de vrei să faci ceea ce vrei să faci?)
Pentru că orice act se redactează potrivit voinței părților. (care trebuie, cumva, determinată).

Și dacă noi vedem (sau doar ni se pare) că actul sau calea aleasă ... duce în prăpastie, suntem datori să adresăm ceva întrebări. (spre a afla dacă partea are reprezentarea tuturor consecințelor actului).
De regulă, răspunsul pe care îl obțin la întrebări bine țintite (și explicații cu privire la consecințe) sună cam așa: Aoleu, la asta nu m-am gândit.
Și foarte rar aud: Da, știu, dar îmi asum riscul. (ceea ce înseamnă că l-a și văzut, nu doar că și-a astupat ochii).
Unii oameni își asumă riscuri mai mari, alți spre deloc.

Nu ar trebui să vi se pară bizară întrebarea „de ce?”.

Bunăoară, ceea ce dvs. vi se pare a fi „echilibrarea contribuției”, mie mi se pare a fi un dezechilibru mai mare decât cel de acum.
Fiindcă, dacă este adevărat și se poate dovedi ceea ce ați scris (un apartament a fost cumpărat cu banii obținuți de soț prin vânzarea unei case), atunci acest apartament este bun propriu, nu comun.

Și dacă motivul determinant al actului ar fi cel zis („echilibrarea contribuției”), atunci s-ar impune ca donația să fie făcută doar fiicei, nu și ginerelui.

Din punctul de vedere al mamei (donatoare), nu mai zic ... Că aș avea un sir de întrebări cât un pomelnic.

O văd gata să-și riște acoperișul în favoarea unui ginere. De ce? Nu-i fericit pentru că trăiște ... dezechilibrat valoric? Și cu mine („socroșenia”) în odaia alăturată (sau cu drept de uzufruct pe toată casa) o să fie mai fericit? Iertați formulările acestea ușurel improprii, dar sugestive.

Desigur, este fix problema ei.
Eu sunt datoare să mă asigur că vede ce văd și eu. Sau, dimpotrivă, să aflu de la ea că nu văd bine. (Ceea ce nu este exclus. Ar trebui echilibrate mai întâi ...punctele de vedere).

Apropo, dle Chiriac: dvs. cine ziceți că sunteți, mai exact? Soțul mamei sau soțul fiicei?
Că răspunsurile unui avocat depind și de cine întreabă. (într-o problemă juridică, părțile au interese contrare). Și am început să am un dubiu cu privire la interesul urmărit de dvs. (Sau, mai pe românește, ultima postare îmi lasă senzația că ați început „să țineți cu ginerele”, nu cu fiica dvs.)

Sotul mamei si incerc sa aflu toate,,chichitele"acestei situatii pentru a-mi pune fiica si pe mine la adapost de lucruri neplacute ce s-ar putea petrece in viitor.Ap.cu pricina(cel cumparat cu banii sotului)este trecut(in actul de vanzare-cumparare) ca avand cumparator pe ginere si pe fiica noastra.Asta schimba cu ceva lucruril?Unii sustin ca este bun propriu,altii ca-i comun daca nu este specificat,in actul de cumparare,ca banii sunt exclusiv ai ginerelui,ei fiind sub (asanumita) comuniune de bunuri.

Nu stiu ce se poate intampla in viitor.Surprizele pot aparea,nu?N-am de unde sa stiu si cred ca-i bine sa-mi iau masuri de precautie.Fata declara ca vom putea locui pe tot restul vietii aici insa nu poti ghici ce se poate intampla.Poti doar sa iei in calcul toate variantele ipotetice.Eu mai am un singur copil deci ar imparti la 2 acea patrime.