Alienare parentala!

Eu personal, fara ofensa personala, consider ca e o nerusinare fara seaman sa vorbesti ca un parinte nu si-ar iubi copilul, pentru ca nu reuseste programul de vizitare.

Absolut deloc. Este părerea dumneavoastră însă am o singura întrebare și anume ce înțelegeți prin nu reușește? Pentru ca nu as vrea sa vorbim de lucruri diferite și sa ne contrazicem amândoi având dreptate.
Dacă prin nu reuseste înseamnă nu încurajează, nu deschide ușa, fuge cu copilul, vorbește urat de nerezident de fata cu copilul sau îl sperie pe acesta pentru a nu pleca cu celălalt părinte în condițiile în care celalalt este un parinte bun și implicat, atunci nu reuseste sa respecte programul de vizita echivalează cu o imposibilitate de a iubi copilul mai mult de limita confortului personal. Ceea ce în opinia mea nu e dragoste.

Al doilea lucru, cata vreme nu scrie in nicio lege ca neindeplinirea programului de vizitare e abuz, puteti dvs spune ca e pana sar tastele. Ce nu e scris in lege, nu e sau nu se pedepsete!

Cum sa nu, de ce au atâtea dosare penale și condamnări penale? Pentru ca și-au abuzat copii prin nerespectarea programului de legături personale. Și nu trebuie sa scriu eu pana sar tastele, instantele îmi dau dreptate.

Si cand copilul nu te vrea si de fiecare data intreaba, dupa plecarea nerezidentului, cand scapa, de ce vine, de ce nu e lasat in pace, de ce n-ati plecat la mare, uneori plange, se enerveaza, te roaga sa-i spui celuilalat sa nu mai vina, nici nu va dati seama cat rau ii faceti si copilului dar si cat rau isi face siesi nerezidentul, prin ura si adversitatea pe care o hraneste.

Cand vorbim de alienare, iar eu strict la asta ma refer, trăirile descrise mai sus, durerea și disperarea copilului reflecta exact motivul pentru care un asemenea rezident disfuncțional ar trebui decăzut din drepturi mai repede decât se întâmplă deja.

Abuz e sa haituiesti singurul parinte care creste zi de zi acel copil si de care copilul e atasat.

Nu și dacă acel părinte creste zilnic singur copilul pentru ca îl împiedică pe fostul partener sa se implice. Și în caz de alienare, atașamentul copilului de câte vorbiți mai sus e unul nesănătos, rezultat al excluderii. Copilul e împiedicat sa se atașeze și de altcineva sau de alte persoane dacă nu are aprobarea rezidentul. Iar asta reprezinta o sechestrare emoțională, un abuz.

Sigur ca se poate ajunge si la puscarie, cum am si scris, si asa e, pedeapsa maxima e 3 luni, nu un veac. Nu mori din asta, Doar ca tocmai ce ai pierdut singurul statut care te-a consacrat: acela de a deveni, dintr-o nulitate, o victima! Nu mai esti victima, ci in ochii copilului o javra si asa vei inchide ochii.

Aveți perfecta dreptate doar dacă prin javra va referiți la rezidentul care a alienat.
Tatăl care apelează la lege și nu renunță la copil nu are cum sa fie o victima pentru ca e deja învingător. Victima e doar copilul și javra va rămâne mereu și în toate situațiile părintele alienator. Copilul va iubi pe cel care îl va ajuta sa aibă doi părinți nu pe cel care ii va ucide emotional unul.

Pentru ca și-au abuzat copii prin nerespectarea programului de legături personale

Foarte gresit! Hotararea de condamnare pentru infractiunea de nerespectare a programului de vizita vorbeste de incalcarea legii, NU de abuz emotional! Infractiunea e de nerespectare a programului de vizita, nu ifractiunea de abuz emotional. De aia cei care din iubire paterna au incercat si acuzatii de rele tratamente, s-au gasit cu buza umflata.

Victima s-a prezentat toti anii taticul nelasat. Cand devi "invingator", adica lipsesti copilul de mama, nu poti fi in acelasi timp si victima de serviciu de pana azi.
Pe cine va iubi copilul vom trai si vom vedea. 3 luni de puscarie pot fi un pret corect pentru indepartarea definitiva a javrei, mai ales cand copilului i vei arata negru pe alb ce a urmarit taticul. Eu va doresc mult succes sa-i explicati ca puscaria mamei era dovada iubirii de tata. Cum ziceam, vom trai si vom vedea.

Foarte gresit! Hotararea de condamnare pentru infractiunea de nerespectare a programului de vizita vorbeste de incalcarea legii, NU de abuz emotional!

Trebuie sa insist în varianta mea. Nerespectarea programului de vizita e o infracțiune tocmai pentru ca lipsa lui duce la abuzarea copilului. Separat de asta, instantele nu au dat condamnări pentru rele tratamente aplicate minorului din mila pentru mama și din cauza faptului ca nu avem judecători pregătiți sa înțeleagă ce se intampla. Asta vorbind de România. Acum, dacă ne referim la alte tari va pot spune ca medicul psihiatru de care va vorbeam mai devreme a decis nu de puține ori luarea adolescenților de la mama și a fost parte din demersuri pentru sancționarea părintelui care a abuzat psihologic copilul.
Am mai scris acum mult timp însă sunt voluntar la o asociație care se ocupa de copii din familii divorțate care fie au fost părăsiți de tați fie relaționează cu mare dificultate cu acesta. Cam la 3 săptămâni am copilul meu cu care ies și căruia ii acord toată atenția și cu care fac tot felul de activități interesante pentru a suplini lipsa figurii paterne. Am făcut training serios și am semnat document prin care ma oblig sa anunț imediat dacă observ semne de alienare parentală. Nu mi s-a întâmplat mie însă sunt care au raportat și s-au luat masuri. E doar o chestiune de timp pana vor începe condamnările și pe acel articol de lege în România.

Pe cine va iubi copilul vom trai si vom vedea. 3 luni de puscarie pot fi un pret corect pentru indepartarea definitiva a javrei, mai ales cand copilului i vei arata negru pe alb ce a urmarit taticul.

Nu cred ca după 3 luni de pușcărie și scosul copilului din abuz vei avea pre curând șansa să îi mai arăți ceva. Iar dacă o faci și insiști în alienare nu e zis ca nu poți merge la pușcărie de mai multe ori.
În plus, dacă luam chiar cazul de Prahova menționat de Martonze, copilul ieșit din abuz respinge abuzatorul. Și cred ca socul cel Mare va fi când părintele ieșit din pușcărie se va uita în oglinda și va constata ca pentru propriul copil și restul lumii el e javra.

Sunt si situatii cand mama forteaza indepartarea copilului fata de tatal acestuia, planul fiind aplicat inca de dinainte de separare! Foaret multe femei "Puternice si sigure pe ele" fac aceste demersuri pentru a face rau tatilor copiilor, motiv de razbunare, aroganta sau gest de supraapreciere de sine (prin care doreste sa-si arate ca nu are nevoie de tatal copilului alaturi)

Va sfătuiesc sa citiți despre personalitatea narcisista. O sa înțelegeți mai bine mentalitatea majorității alienatorilor.