Bună seara! Am o întrebare care ar putea părea cel puțin ...

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Bună seara! Am o întrebare care ar putea părea cel puțin ...

Utilizator 00:44, 2 Mai 2022

Bună seara!
Am o întrebare care ar putea părea cel puțin insensibilă. Din păcate, nu este. Acum aproape 3 ani, de la domiciliul tatălui, mi-a fost luată, în plasament de urgență, fetița (atunci în vârstă de 2 ani). M-am luptat cu sistemul timp de 2 ani și jumătate, ca s-o iau înapoi și, acum aproximativ 10 luni am reușit. Problema este că nu reușim să ne înțelegem cu ea, oricum ne-am purta și oricum am vorbi cu ea. La 6 ani nu ascultă de nimeni, răspunde și vorbește foarte urât oricui și în orice circumstanță. De aproape 10 luni, de când am reușit s-o iau înapoi, nu a fost o singură zi fără vreun incident. Mai am un copil, căruia i-a spus "nu am nevoie de tine, decât până vine mami de la magazin", "nu te suport" etc. Până și de la grădiniță am fost sunați de către educatoare, deoarece și acolo se poartă la fel, țipând și reacționând urât dacă i se refuză ceva sau i se spune că nu are voie anumite lucruri, speriind ceilalți copii. Orice este rugată să facă, în cel mai frumos mod posibil, refuză sau face numai invers. Dacă i se ia tableta, pe motiv că a stat suficient pentru vârsta ei, țipă și trântește lucruri. Își face nevoile pe unde o apucă, deși avem mai mult decât lucrurile necesare pentru a nu face asta, nu se șterge sau spală după ce face treaba mare, ba chiar se ridică, trage hainele pe ea așa și se întoarce la joacă, deși am învățat-o și am rugat-o să nu mai facă asa. Când o întrebăm diverse lucruri (ce faci, ce ai văzut, ce vrei de la magazin, ce ai făcut în bucătărie etc) răspunde, absolut de fiecare dată, cu "Nu știu." Nu pot, în scris, să exprim adevărata gravitate a lucrurilor. Am încercat, cu pedepse gen luat tableta câte o săptămână, luat o jucărie care-i place mai mult, nimic nu o mișcă...
Întrebarea mea este, dacă aș duce-o înapoi, la asistența maternală, cât mi-ar afecta această decizie celălalt copil? Când mi-a spus managerul de caz că se întâmplă des să fie aduși copiii înapoi, de către părinți, prima mea reacție a fost instantă, fiind uimită de ceea ce mi s-a spus. Din păcate, după 10 luni de chin, am ajuns și eu să iau în calcul varianta aceasta. Credeți-mă că nu am ajuns ușor la decizia de a pune această întrebare. Dar, neavând nici un ajutor, având și niște probleme serioase de sănătate și încă un copil care are nevoie de mine, îmi este greu să lupt cu celălalt care nu vrea să se adapteze deloc. Situația în casă este tensionată la maxim, noi fiind deja ca niste bombe cu ceas. Stăm de mai bine de 3 ani aici și nu au fost certuri, până acum 10 luni...
Deci, în concluzie, cer niște sfaturi, deoarece nu vreau să iau o decizie pripită care să-mi afecteze și celălalt copil. Vreau s-o ajut, este tot a mea, dar nici nu pot să lupt, la nesfârșit, cu morile de vânt...

Ultima modificare: Luni, 2 Mai 2022

20 mesaje

2762 vizualizări

14 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 22:47, 4 Mai 2022

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (2)

Pagina 2

Pagina 4

Alte discuții în legătură

Fiica mea abuzata psihic de tatal vitreg buna dimineata.am si eu o problema legata de fica mea din prima casatorie care are 15 ani si de vreo2 ani nu se mai intelege cu actualul tata vitreg cea ce a ... (vezi toată discuția)

Pot adopta temporar un bebe? Buna ziua! Dacă eu si sotia dorim să adoptăm doar temporar un copil,bebelus ,pentru a i face un bine si lui,caci ne a murit copilul la nastere si sotia ... (vezi toată discuția)

Minor care refuză să meargă la școală și are probleme de comportament după ce a aflat că este adoptat: cum am putea rezolva situația? am ajuns la capătul răbdării și al înțelegerii Buna ziua. Ne confruntam cu urmatoarea problema: avem un copil pe care l-am adoptat in anul 2000 (a fost adus acasa direct din maternitate). Noi am dorit sa ... (vezi toată discuția)

ANamelessOne Utilizator · Answer 1 · 2022-05-03 16:08:04

Nu are sens să repet ceea ce am scris deja. Nu am spus niciodată că sunt dispusă să renunț oricând la ea, în favoarea celuilalt copil. Dacă nu puteți răspunde la întrebare, de ce faceți acuzații nefondate?
Credeți-mă că nu face copilul dvs așa. Am o vârstă, am văzut destui copii considerați "răi" la viața mea, dar nu erau nici pe departe așa. Repet, nu am ajuns ușor la varianta aceasta. Am cerut doar niște sfaturi dpdv legal. Nu știți prin câte am trecut cu și pentru copiii mei, ca să trageți concluzii pertinente.

ayda9988 a scris:

3 asistenti sociali si-au dat demisia, dumneavoastra nu faceti fata cu copilul dumneavoastra si atunci cine sa faca fata? O parte dintre lucrurile enumerate de dvs le face si copilul meu de 6 ani, crescut 100% de mine, am si eu momente cand as baga-o pe OLX, dar e copilul meu, asa ca nu-mi ramane decat sa o educ, sa o iubesc si sa lucrez mai mult cu rabdarea mea. E greu cu copiii, dar nu ne-au cerut ei sa-i facem. Nu putem sa-i abandonam de cate ori nu sunt cum vrem noi. Eu sunt convinsa ca veti reusi, cu si mai multa rabdare sa o ajutati sa devina un om bun. Asta e problema, iar copilul simte, sunteti dispusa sa renuntati oricand la ea, in favoarea celuilalt copil. O mama, nu va putea alege niciodata doar unul dintre copii.

caplimpede778899 Utilizator · Answer 2 · 2022-05-03 19:06:57

Ca să răspund la întrebare: da, și celălalt copil va fi marcat PE VIAȚĂ de această experiență. Curând ( intră și în pubertate) va face lucruri mult mai rele decât ce face copila de 6 ani după ce veți rămâne numai dvs și ea. Insist și eu pe ideea deja enunțată: nu vă înțelegeți copilul cel mic, de unde și ideea de a renunța la el. A stat 4 ani departe de dvs într-un mediu pe care nu l-a înțeles - copil fiind- și vreți ca după 10 luni și câteva ședințe de psihoterapie să fie drăgăstoasă și supusă? Normal că și la școală face la fel, dacă acasă nu are sentimentul de siguranță afectivă! Încercați să vedeți lumea prin ochii ei. Domoliți-vă! Nu copilul e vinovat ( așa o tratați) pentru ceea ce este în prezent. Ci părinții! Nu, nu vă cert. Încercați să priviți situația în ansamblul ei. Sper să reușiți!

ipso Utilizator · Answer 3 · 2022-05-03 20:04:41

Buna ziua.
Nu doresc sa va judec, chiar vreau sa cred ca ati incercat totul.
Mi-as permite sa va dau o idee. Spuneti-i fetitei ca sunteti deacord sa o duceti iar la un asistent maternal, daca tot nu ii place la dvs. Mai spuneti-i si ca dvs o iubiti si ca sunteti deacord sa o primiti cu drag inapoi, daca si ea va doreste. Ca o veti primi cu iubire, dar va trebui sa va iubiti ca o familie. S-ar putea sa fiti surprinsa de schimbare.
Lasati copilului o fereastra. Posibil ca la varsta ei, datorita traumelor sa nu stie sa va iubeasca. Sa se poarte gresit din ambitie, din frica trairilor ei.
Va doresc sa luati decizia corecta, oricare ar fi ea!

cris0811 Utilizator · Answer 4 · 2022-05-03 21:54:11

Dvs nu aceti nicio scuza, nu ne mai dati explicatii ca ni le dati degeaba. Sunt si eu mama de copii mici si da, este foarte dificil. Insa nici macar o secunda nu m-am gandit ca as putea sa traiesc fara vreunul dintre ei. Nu-mi trece prin cap vreun lucru pe care ei ar putea sa il faca si care sa ma faca sa renunt la ei. Daca dvs nu simtiti la fel, nu sunteti mama! Copila abia are 6 ani, traumele pot fi vindecate daca exista rabdare si disponibilitate. Dvs pare ca nu aveti nici una nici alta. Pe langa faptul ca o veti distruge, la fel de tare o veti traumatiza si pe cea mare. Care stiti ce o sa inteleaga? “Daca nu fac ce zice persoana cu autoritate, voi fi abandonata”. Stiti cum e sa traiesti o viata cu frica asta??
Daca dvs nu mai puteti, mamele de copii cu boli grave, ce sa mai zica?? Nu o vad pe vreuna sa intrebe pe aici cum sa isi abandoneze copilul. Copilul dvs este bolnav, ca dvs nu ii vedeti boala nu inseama ca ea nu exista. Si de multe ori bolile sufletului sunt mai greu de vindecat decat bolile trupului. Nu obisnuiesc sa judec, dar efectiv fierbe sangele in mine de nervi.

ayda9988 Utilizator · Answer 5 · 2022-05-03 22:18:07

Nu va acuz, dar de ce credeti ca asistentii maternali, pt ca au un salariu pot suporta mizeriile pe care nu le suportati dvs. la copilul dumneavoastra? Cine are obligatia sa o suporte?
Si eu tot o mama singura sunt, cu una dintre fete , cu o mutatie genetica, pentru care are si certificat de handicap, dar efectiv o iau razna numai la gandul ca as ramane fara una dintre ele.

ANamelessOne a scris:

Nu are sens să repet ceea ce am scris deja. Nu am spus niciodată că sunt dispusă să renunț oricând la ea, în favoarea celuilalt copil. Dacă nu puteți răspunde la întrebare, de ce faceți acuzații nefondate?
Credeți-mă că nu face copilul dvs așa. Am o vârstă, am văzut destui copii considerați "răi" la viața mea, dar nu erau nici pe departe așa. Repet, nu am ajuns ușor la varianta aceasta. Am cerut doar niște sfaturi dpdv legal. Nu știți prin câte am trecut cu și pentru copiii mei, ca să trageți concluzii pertinente.

ayda9988 a scris:

3 asistenti sociali si-au dat demisia, dumneavoastra nu faceti fata cu copilul dumneavoastra si atunci cine sa faca fata? O parte dintre lucrurile enumerate de dvs le face si copilul meu de 6 ani, crescut 100% de mine, am si eu momente cand as baga-o pe OLX, dar e copilul meu, asa ca nu-mi ramane decat sa o educ, sa o iubesc si sa lucrez mai mult cu rabdarea mea. E greu cu copiii, dar nu ne-au cerut ei sa-i facem. Nu putem sa-i abandonam de cate ori nu sunt cum vrem noi. Eu sunt convinsa ca veti reusi, cu si mai multa rabdare sa o ajutati sa devina un om bun. Asta e problema, iar copilul simte, sunteti dispusa sa renuntati oricand la ea, in favoarea celuilalt copil. O mama, nu va putea alege niciodata doar unul dintre copii.