Concediul de odihnă suplimentar față de minimul anual legal este un beneficiu preferat de angajați. Aceste zile pot fi negociate individual sau pot fi rezultatul negocierilor colective. În contextul egalității de remunerare între bărbați și femei, se pune întrebarea dacă aceste zile suplimentare pot crea o diferență inechitabilă între angajați. Este important ca acordarea lor să se facă în mod obiectiv, având criterii clare și nu pe baza unor preferințe personale. Citește articolul
Instituțiile și autoritățile publice au obligația de a raporta, în cursul lunii octombrie 2023, salariile bugetarilor aflate în plată la nivelul lunii septembrie 2023, după cum se arată în Legea salarizării bugetare. Citește articolul
Cu tot cu majorarea din octombrie a salariului minim, precum și cu o eventuală altă majorare din prima parte a anului viitor, unora dintre angajații care sunt actualmente plătiți cu minimul pe economie va trebui să le crească salariile peste nivelul acesta. E vorba, mai exact, de dreptul angajaților de a nu fi ținuți pe minimul pe economie mai mult de doi ani de către același angajator. Citește articolul
O inițiativă a unor deputați, înregistrată în aprilie în Parlament, propune instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru angajatorii care vor să-și formeze profesional angajații (așa cum îi obligă, de fapt, legea) și care nu-și permit neapărat acest lucru. La Senat, propunerea a fost respinsă la votul recent, dar votul final rămâne la deputați. Dacă propunerea ar ajunge lege, angajatorii ar putea să obțină cupoane de formare profesională, de diverse valori, în funcție de nivelul de calificare/recalificare al cursului, pe care să le folosească doar la furnizorii agreați. Chiar dacă și deputații vor da un vot de respingere propunerii, trebuie menționat că strategia de formare a adulților pentru 2023 - 2027 ia în calcul ajutarea companiilor cu cheltuielile pentru formarea profesională, într-un fel sau altul. Citește articolul
Chiar dacă în alte state se discută despre măsuri drastice luate împotriva celor care nu doresc să se întoarcă la munca de birou, adică inclusiv concedierea acestora, legislația noastră nu permite sancționarea angajaților care nu doresc să urmeze schimbarea de optică a angajatorului în materia muncii de acasă. Citește articolul
Organizația Internațională a Muncii (OIM) trage un semnal de alarmă în privința importanței ce trebuie acordată sănătății ochilor, concluzionând că angajatorii nu fac suficient pentru a preveni deficiențele de vedere sau acutizarea acestora în mediul de lucru. Obligația angajatorilor de a deconta costul ochelarilor a fost printre temele de interes la începutul acestui an, în urma unei decizii care a readus în atenție că angajatorii trebuie să se preocupe și de sănătatea ochilor celor care petrec mult timp în fața ecranelor. Citește articolul
Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese, nu? Într-o relatare recent descoperită, un angajat povestește că a fost informat pe e-mail de către angajator că la fiecare pauză de țigară (care presupune ieșirea obligatorie din incintă) trebuie să se deponteze pe perioada pauzei, iar că perioadele petrecute la țigară vor reprezenta, practic, echivalentul pauzei de masă - asta, pentru corectitudine față de cei nefumători. Deși Codul muncii menționează „alte pauze” și stabilește când e obligatorie pauza de masă, dar că ea nu se include în timpul de muncă decât dacă angajatorul stabilește asta, pauza de țigară este, în mod cert, o chestiune pe care fiecare o poate reglementa intern după cum consideră - dar cu necesara egalizare a tratamentului față de cei nefumători. Citește articolul
„Quiet-cutting” este un trend în creștere printre marile companii, în care se preferă desființarea posturilor și mutarea angajaților pe altele disponibile, de pe azi pe mâine, în locul concedierilor în masă, ce presupun, în primul rând, costuri mai mari. Acest fenomen e avantajos pentru companii, dar nu neapărat și pentru angajați, care, deși nu rămân fără loc de muncă peste noapte, sunt mutați constant în schema de personal, li se oferă poziții cu salarii mai mici, atribuții nedorite sau copleșitoare și sunt presați indirect să plece. Cum putem să ne uităm la acest fenomen din perspectiva legislației noastre, în materialul de azi: Citește articolul
Angajatorii care nu au prevăzut nimic referitor la prestarea activității și de la sediu în contractele de telemuncă au dificultăți în a-i aduce pe telesalariați la birou, fie și pentru o zi pe lună. Orice renegociere a termenilor și transformarea telemuncii exclusiv de acasă în telemuncă în regim hibrid presupune acordul părților. Pe de altă parte, deși legea nu-i obligă să prevadă locurile din care se prestează activitatea de telemuncă, părțile pot conveni să prevadă acele locuri, iar angajatorul are un interes important aici. Citește articolul
Nevoia acută de forță de muncă, în special în perioadele de vârf de activitate, îi împinge pe antreprenori să recurgă la soluții nelegale prin care le forțează mâna angajaților, neștiutori ai drepturilor garantate de lege, să rămână să lucreze o perioadă de timp. De exemplu, prin semnarea unui document de acoperire a prejudiciului cauzat de demisie. Angajații nu pot fi forțați să lucreze dacă nu vor și au doar obligația de a respecta preavizul, care e valabil, oricum, doar dacă angajatorul a plătit salariul, orele suplimentare și și-a îndeplinit celelalte drepturi asumate prin contract. Citește articolul