In teoria alienarii parentale tatal nu trebuie sa arate ca mama ar avea probleme la mansarda. Tatal doar cere stabilirea domiciliului la acesta... impotrivirea mamei, felul in care se opune, aia e problema, in aceasta teorie mama este suspecta pentru ca este femeie, instanta poate dispune sa se faca niste expertize si altele.
Daca cel care face plangerea de alienare se incadreaza intr-un anume profil, patologie, si celalalt incearca sa arate ce, cum si de ce, acesta din urma cade in slava desarta, ca e mai bun, mai destept, ca stie mai bine ... da' pica de om nebun.
In cazul plangerilor impotriva barbatilor, acestia nu sunt suspecti, ci sunt privilegiati... mansarda barbatului nu prezinta interes, ci se considera ca barbatii isi folosesc privilegiile, resursele financiare si altele pentru a atrage copilul de partea lor.
Tacticile utilizate sub acest concept sunt meticulos impachetate, este posibil ca oricine sa se foloseasca de tacticile acestui concept, aparent este chiar o lege care vrea sa faca un bine ... banuiesc ca sunt rare astfel de cazuri, in care unul sau ambii sa nu se incadreze intr-un anume profil.
Astfel de procese nu se desfasoara intr-un mod firesc. La modul general, chiar daca exista neintelegeri, divortul poate demara in termeni oaresce amiabili... apoi zice unul ceva, zice si celalalt... se aduna amanarile... si treburile pot degenera in altceva.
Mergeti la avocat cand va hotarati sa divortati. Aveti grija si ce avocat va alegeti, ca nu va duceti la psiholog, si sa nu confundati instanta din lume cu infricosatoarea Judecata.
Sa ma iertati, nu cunosc exact, zic si eu, asa, in netrebnicia mea.
~ final discuție ~