Refuzul deducerii TVA în cazul fraudelor descoperite la furnizori: O decizie CJUE schimbă practica actuală a Fiscului

În cauza C‑189/18, CJUE a stabilit că Directiva 2006/112/CE (Directiva TVA) și respectarea dreptului la apărare nu se opun unei legislații/practici care presupune că autoritatea fiscală poate refuza deducerea TVA-ului contribuabilului X, ținând cont de constatările de fapt și ce calificările juridice făcute în cadrul unor proceduri administrative ce au vizat furnizori ai lui X și care s-au finalizat cu concluzia unei fraude de TVA. Totuși, autoritățile fiscale trebuie să dea o șansă contribuabilului X să analizeze probele din acele proceduri, să-și exercite dreptul la apărare și să poată dovedi că nu a știut de fraudă.

Mai exact, în concluzia sa, Curtea a enumerat trei condiții ce trebuie respectate acest context:

• administrația fiscală să aducă la cunoștința lui X elementele de probă, inclusiv pe cele care provin din aceste proceduri administrative conexe, pe baza cărora intenționează să ia o decizie cu privire la deducerea TVA-ului în cazul lui X; de asemenea, X să nu fie astfel privat de dreptul de a repune în discuție în mod util, în cursul procedurii care îl vizează, aceste constatări de fapt și aceste calificări juridice;
   
• persoana impozabilă X să poată avea acces în timpul acestei proceduri la ansamblul elementelor colectate în cursul respectivelor proceduri administrative conexe sau al oricărei alte proceduri, pe care administrația menționată intenționează să își întemeieze decizia sau care pot fi utile exercitării dreptului la apărare, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea acestui acces;
   
• și, în fine, instanța sesizată cu o acțiune împotriva acestei decizii să poată verifica legalitatea obținerii și a utilizării acestor elemente, precum și constatările efectuate în deciziile administrative adoptate în privința furnizorilor menționați, care sunt decisive pentru soluționarea căii de atac.

În speța din atenția CJUE, autoritatea fiscală ungară a tras concluzia că firma care cerea deducerea de TVA a fost implicată într-o fraudă fiscală din probele colectate în cadrul unor proceduri conexe (administrativă și penală) ce au vizat furnizori ai acesteia. Prin urmare, i-a refuzat deducerea. Firma nu a putut însă să-și susțină apărarea și nici să consulte ori să combată probele din acele proceduri conexe. În fapt, i s-au prezentat, rezumativ, câteva dintre elementele de probă, pe care Fiscul ungar le-a ales după criterii proprii și asupra cărora contribuabilul nu putea exercita niciun control.

Administrația fiscală ungară a considerat că "faptul de a fi ținută de constatările de fapt și de calificările juridice care figurează în aceste decizii care au dobândit un caracter definitiv o scutește de obligația de a prezenta din nou probele privind frauda în procedura care o vizează pe persoana impozabilă".

Refuzul deducerii este o excepție și trebuie analizate cu atenție condițiile acestui refuz

Potrivit unei jurisprudențe constante la nivelul CJUE, dreptul persoanelor impozabile de a deduce TVA-ul e un principiu fundamental al sistemului comun al TVA-ului instituit la nivelul UE.

Directiva TVA promovează combaterea fraudei și a evaziunii fiscale și, în acest context, poate fi refuzat dreptul de deducere a TVA-ului dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept (de deducere) este invocat în mod fraudulos sau abuziv.

Regula se aplică și atunci când frauda e comisă de însăși persoana impozabilă care cere deducerea, dar se aplică și atunci când o persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de TVA.

Din ianuarie 2018, și Fiscul român are dreptul expres de a refuza deducerea TVA dacă demonstrează, dincolo de orice îndoială, că o companie știa sau ar fi trebuit să știe că achiziția efectuată era implicată într-o fraudă privind TVA, indiferent de etapa din lanțul de livrări/prestări în care a intervenit (valabil și pentru livrările intracomunitare).

Discuția referitoare la refuzul deducerii TVA-ului în astfel de situații deschide o alta, cea referitoare la analiza potențialului de risc al partenerilor de business.

Tot CJUE spunea acum doi ani că autoritatea fiscală nu poate refuza deducerea TVA pe motiv că vânzătorul era inactiv. Ajunsese atunci în fața Curții chiar o speță de la noi din țară, un litigiu apărut între o firmă bistrițeană și Fisc, în condițiile în care acesta din urmă i-a refuzat primeia dreptul de deducere TVA plătit pentru prestarea de servicii achiziționate de la un contribuabil declarat inactiv. Redacția noastră a prezentat cazul și această decizie importantă la vremea aceea, în acest articol.

Și, în altă decizie relativ recentă a Curții, reglementarea fiscală dinainte de 2015 era criticată pentru că era împiedicat contribuabilul să facă o corectare a declarațiilor privind TVA-ul în vederea deducerii, atunci când acea corectură privește o perioadă care a făcut deja obiectul unei inspecții fiscale (detalii, aici).

Verificarea constantă a riscurilor partenerilor de afaceri

"Companiile sunt nevoite să demonstreze că au efectuat investigații rezonabile asupra partenerilor de afaceri, spre exemplu cu privire la statutul fiscal, reputația, istoricul procesual, datoriile, sediul, numărul de angajați. Toate aceste verificări ar trebui să evidențieze dacă pot exista suspiciuni de fraudă privind TVA la nivelul partenerilor de business", scria Deloitte anul acesta în legătură cu riscurile partenerilor de afaceri în zona TVA.

Autoritățile consideră că acele societăți care nu au efectuat un demers de due diligence în relațiile lor de business sunt neglijente, neglijență ce le poate face suspecte.

Pornind de aici, redacția noastră construia recent un material cu câteva puncte de plecare pentru firmele care vor să verifice elemente fiscale și nu numai ce privesc partenerii lor de afaceri: în special în zona indicatorilor financiar-contabili, firmele au la dispoziție mai multe registre pe care le pot verifica, gratuit, oricând doresc să afle câte ceva despre partenerii lor (potențiali) de afaceri - site-uri oficiale ale autorităților, în principal.

Tot anul acesta, PwC România realiza printre companii un sondaj apropo de verificările pe care le fac companiile pentru a identifica partenerii de afaceri frauduloși:

• 78% dintre respondenți au spus că sunt atenți la condițiile de plată, ca să vadă dacă sunt neobișnuite;
• 70% dintre respondenți au spus că verifică dacă prețul este semnificativ mai mic decât prețul pieței;
• 70% dintre respondenți au spus că încearcă să afle dacă există informații publice negative;
• 53% dintre respondenți au spus că verifică dacă lipsesc detalii logistice sau condiții de livrare specifice;
• 32% dintre respondenți au spus că se uită dacă partenerul are un alt obiect de activitate sau dacă e nou pe piață;
• 23% dintre respondenți au spus că sunt atenți dacă e vorba de o cantitate de bunuri oferite neobișnuit de mare.

Sondajul celor de la PwC România arată că trei sferturi dintre respondenți au explicat că au fost supuși controalelor inopinate ale inspectorilor fiscali din cauza partenerilor de afaceri frauduloși.