Raluca Chifu: Ca voluntar, am învăţat că există oameni care schimbă lumea. Fiecare are potenţialul de a face acest lucru

Asociaţia Dăruieşte Viaţă: Eşti unul dintre voluntarii cei mai activi atunci când vine vorba despre traducerea actelor pentru bolnavii care vor să meargă la tratament în afara ţării sau pentru orice altceva care implică traduceri din/în engleză sau franceză. Cum te-ai apucat de voluntariat în cadrul asociaţiei Dăruieşte Viaţă?

Raluca Chifu: De fapt, a fost o întâmplare. Am aflat despre asociaţie de pe blogul Simonei Tache (pe care îl citeam ocazional, de aceea şi spun că a fost întâmplător), mi s-a părut interesant domeniul său de activitate, aşa că am intrat pe site şi am văzut că acceptă voluntari. Mi-a luat vreo lună până să mă hotărăsc dacă vreau şi am timp să mă implic, dar am văzut că reveneam permanent la acest gând, aşa că mi-am luat inima în dinţi şi am trimis un mail în care mă ofeream ca voluntar. Îmi amintesc şi acum momentul acela, aveam nişte emoţii… Am fost primită cu braţele deschise şi, din punctul meu de vedere, s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în ultima vreme.

ADV: Fă-ne o scurtă descriere a ta. De unde eşti? Ce ai studiat? Ce faci în momentul ăsta? Ce vrei să faci mai departe?

RC: Sunt băimăreancă la origine, dar locuiesc în Piatra-Neamţ de aproape 14 ani. Parcursul meu de studii şi cariera e unul oarecum atipic, deşi în ultima vreme aud tot mai multă lume care lucrează în alte domenii decât cele pe care le-a studiat. Am studiat finanţe, apoi am făcut un master în managementul afacerilor, unde am învăţat o mulţime de lucruri foarte interesante şi aplicabile în situaţii dintre cele mai diverse. În privinţa economiei, în cazul meu, pofta chiar a venit mâncând, deoarece înainte mi se părea cam cel mai plictisitor domeniu de pe pământ, iar în timp a ajuns să mă intereseze foarte mult. Pana în prezent, încerc să citesc câteva articole de specialitate pe săptămână, ca să nu pierd legătura cu noutăţile. De lucrat, am început să lucrez din anul al doilea de facultate, când am devenit freelancer în domeniul Internet şi New Media, iar ulterior am ales să mă axez pe traduceri, un lucru pe care îl făceam încă din timpul liceului (ca voluntar). Prin urmare, şi în cazul meu s-a dovedit că pasiunea "bate" studiile: economia îmi place, însă lingvistica mă fascinează de-a dreptul, e un domeniu de care cred uneori că nu m-aş putea sătura niciodată. Cât despre "mai departe", abia aici devin complicate lucrurile. Nu obişnuiesc să-mi fac planuri pe termen lung (deşi ştiu că sunt studii care garantează că asta e calea sigură de a avea succes), însă îmi place ideea de a rămâne freelancer, pentru că mi se potrivesc atât conceptul, cât şi condiţiile de lucru. Îmi doresc să continui să lucrez cu cuvinte, la asta ma pricep şi asta îmi place cel mai mult, fie din postura de traducător, de copywriter sau de editor.

ADV: Ce spun familia şi prietenii despre ceea ce faci? Ştiu de implicarea ta? Ai făcut voluntariat şi în alte asociaţii?

RC: Sigur, toate persoanele care ştiu despre activitatea mea mă susţin. Din punctul acesta de vedere, n-am întaânit niciun fel de obstacol sau de prejudecată (până acum). Am lucrat ca voluntar încă de prin clasa a XI-a, când m-am ocupat de traducerea site-ului liceului la care învăţam, apoi în timpul masteratului m-am alăturat asociaţiei CREED Romania (unde contribuţia mea a fost mai mult simbolică, însă mi-a adus o mulţime de oportunităţi). În prezent, pe lângă colaborarea cu Dăruieşte Viaţă, activez ca voluntar şi în cadrul Bibliotecii Judeţene din Piatra-Neamţ, unde moderez un club de conversaţie în limba engleză.

ADV: Crezi că te-a schimbat în vreun fel această activitate?

RC: Părerea mea este că toate experienţele prin care trecem ne schimbă într-un fel sau altul, îşi pun amprenta asupra noastră, aşa că da, cred că m-a schimbat. Am devenit mai implicată în problemele sistemului medical, îmi atrage atenţia automat orice ştire pe care o aud pe tema aceasta şi o corelez imediat cu lucrurile pe care le ştiu din cadrul asociaţiei. Am mai multe informaţii despre bolile grave ale momentului, de la hemofilie până la cancer, şi înţeleg poate puţin mai bine prin ce trebuie să treacă bolnavii care suferă de ele (deşi doar la nivel teoretic, în ce priveşte tratamentele şi procedurile; nu am absolut deloc pretenţia că aş şti prin ce trec persoanele în cauză la nivel personal), iar acest lucru mă face şi mai sensibilă la problemele celor din jur.

ADV: Ce ai învăţat în toată această perioadă de când faci voluntariat?

RC: Cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că există, într-adevăr, oameni care schimbă lumea. Bine, îmi place să cred că fiecare are potenţialul de a face acest lucru, la un nivel mai mic sau mai mare, însă există unii care chiar schimbă legi nedrepte, care ajută alţi oameni să trăiască sau care renovează secţii întregi din spitale pentru că sute şi chiar mii de alte persoane (pe care probabil că nu le vor cunoaşte niciodată) să poată beneficia de ele. Am învăţat că se poate.

ADV: Recomanzi voluntariatul şi altor prieteni/rude? La ce crezi că ajută în viaţă?

Sigur că da, aş recomanda oricui consideră că are posibilitatea şi timpul necesar să fie voluntar. Până la urmă, cred că este foarte important să te implici într-un domeniu în care crezi, unde simţi că este nevoie de ajutor şi că poţi contribui cu ceva. Astfel, poţi să devii o persoană mai bună, să cunoşti alţi oameni de la care ai adeseori de învăţat, să-ţi dezvolţi abilităţile şi să înveţi lucruri noi. Dar, mai mult decât orice, ca voluntar poţi simţi că faci diferenţa.

Interviu preluat de pe www.daruiesteviata.ro. Puteţi citi aici interviul original.