13 semne că ești un părinte bun. Câte bifezi din listă?

Ți se întâmplă uneori să te întrebi dacă ești un părinte bun pentru copilul tău? Dacă faci asta, ești deja pe drumul corect. De ce? Pentru că se vede că îți pasă! Găsești mai jos o listă cu 13 semne care ar putea descrie o mamă sau un tată grozav. Și nu, nu e vorba de schimbatul scutecelor ori de cumpărarea celor mai tari jucării!

1. Încă te mai vezi cu prietenul/prietena ta din copilărie

Viața de adult îți va aduce noi cunoștinte, noi prieteni, cu siguranță.

Când vine vorba de creșterea copiilor, relația lor cu tine va fi una dintre cele mai importante din viață, așa că este esențial să știi cum să menții legăturile, mai ales că circumstanțele se schimbă în timp. „Oamenii cu prietenii pe termen lung înțeleg intimitatea emoțională”, explică psihologul. Aceasta mai precizează: „Cuvântul tău înseamnă ceva, ceea ce va cântări mult pentru un copil”.

2. Îți lași copilul să greșească

Ai auzit, cu siguranță, termenul de „părinte cloșcă?” Este acea mamă ori acel tată prea implicat în viața copilului său și simte nevoia să controleze totul, până în cel mai mic detaliu. Până în punctul de a nu-l lăsa să eșueze. Părintele cloșcă este acela care face și proiectul la arte vizuale în locul celui mic, îi face temele și comentează în ședința cu părinții dacă vede note mici în carnetul de note al copilului său.

Dar, și mai rău decât atât, ei sunt cei care îi stau în calea copilului și nici măcar nu realizează asta! S-ar putea să-ți pară total eronat să lași copilul să eșueze. Este împotriva oricărui instinct pe care îl ai de a-l proteja de dezamăgire. Dar este absolut necesar! A le permite să eșueze și să vadă consecințele acțiunilor lor reprezintă cel mai bun mod de a-i antrena să fie: rezistenți, să poată rezolva probleme (de viață, nu de matematică!) și să știe pe viitor să accepte că au greșit.

Așadar, dacă ești genul de părinte care se poate da înapoi atunci când trebuie, ești deja unul grozav, chiar și atunci când nu simți că ești!

3. Te pierzi într-un roman bun

„Părinții buni demonstrează capacitatea de a prelua perspectiva celorlalți și de a lua în considerare realități alternative dincolo de a lor”, adaugă psihoterapeutul.

4. Îți încurajezi copilul să-și urmărească interesele

Să-i permiti să-și exploreze pasiunile este la fel de important ca a-l lăsa să greșească. Cunosc, din păcate, foarte mulți părinți care le-au coordonat fiecare mișcare copiilor lor, le-au impus direct sau indirect un anumit traseu în viață, pentru că așa au crezut ei că e mai bine pentru copilul lor, fără a ține cont de pasiunile, interesele și abilitățile acestuia.

Copiii vor deveni niște adulți frustrați, iar conexiunea cu părintele va fi din ce în ce mai șubredă, odată cu trecerea anilor. Să nu mai spun că e și o inițiativă total lipsită de respect, pentru că fiecare copil este unic și  trebuie să-i respectăm autonomia.

Așadar, dacă copilul tău este interesat de stele și planete, cumpără-i un telescop! Dacă e pasionat de sport, înscrie-l la club sportiv după școală.

Hrănirea pasiunilor unui copil este una dintre cele mai bune modalități de a-l face să se simtă iubit și valorizat, indiferent de vârsta pe care o are.

5. Postezi imagini cu păsări și flori

„A ști să cauți și să găsești bucurie în lucrurile mărunte din viață – fie că este vorba de licurici în timpul unei plimbări la apus sau de a respira parfumul de iarbă proaspătă cosită – este fundamentul unui părinte bun,” spune Rachel Christie, specialist în educație timpurie.

6. Copilul tău are propria identitate

Când îți susții copilul în dezvoltarea intereselor lui, se întâmplă un lucru minunat: el își dezvoltă propria identitate, care este complet separată de a ta. Acesta este cu adevărat un semn că ești un părinte bun, să știi. Pentru că arată că înțelegi că el nu este un „mini-tu”, că are gânduri și sentimente proprii.

Să vă spun o scurtă poveste, pentru a înțelege mai bine conceptul. Am cunoscut, în cercul meu prieteni, un copil care era pasionat de fotbal la începutul anului școlar. Tatăl lui a fost jucător de fotbal în tinerețe, așa că și-a sprijinit copilul să performeze în această direcție.

Dar, după câteva luni, băiatul a decis că vrea să se alăture corului școlii. Am putut vedea dezamăgirea părinților, mai ales a tatălui. Nu doar pentru că îi cumpăraseră deja ghetele și echipamentul, ci și pentru că așteptau cu nerăbdare să-l privească la jocuri.

În mod surprinzător, au ales să-i respecte dorința. La sfârșitul anului școlar, când corul a cântat în sala de festivități pentru programul de sfârșit de an, i-am putut vedea pe ambii părinți aplaudându-și fiul cu entuziasm în public. A fost o demonstrație uimitoare de respect pentru individualitatea fiului lor!

7. Creezi limite pentru cel mic

Așadar, am vorbit despre cât de important este să îi permiți copilului tău să devină propria persoană. Cu toate acestea, ca părinți, este și datoria noastră să le creăm granițe, limite.

Mulți dintre noi se luptă cu asta în zilele noastre. Unii aleg să-și lase copilul să facă orice și să-i ofere totul, din concepția greșită că acest lucru îl va face fericit. Studiile arată că cei mici au nevoie de un sentiment de securitate și stabilitate și asta fac limitele. Trebuie să știe că în toate există limite și asta pentru propria lor siguranță.

În mod similar, ei trebuie să știe și ce așteptări ai de la ei. Este întotdeauna înțelept să le spui că te aștepți să manifeste, de exemplu:

* Bunătate și respect față de ceilalți
* Responsabilitate la școală și acasă
* Grijă pentru bunurile lor personale
* Să învețe

Dacă poți face asta, ești cu adevărat un părinte bun! Fă tot ce-ți stă în putință ca să crești un copil cu bun simț și resposabil.

8. Ești „umărul” pe care plâng prietenii tăi

Nu uita nicio secundă că ești un model pentru copilul tău, atât acasă, dar și în ceea ce privește viața ta socială.

Ascultarea cu „o ureche empatică” este la fel de importantă pentru copilul tău, ca și pentru prietenii tăi adulți. Cei mici au un „radar” excelent pentru a ști când ești cu adevărat conectat la ei sau când te prefaci că-i asculți.

9. Copilul tău s-a supărat pe tine

Că tot vorbeam mai sus despre limite, ei bine, una dintre consecințe poate fi momentul în care copilul ajunge să se supere pe tine. Chiar dacă nu e confortabil deloc acest sentiment, reprezintă un semn că ești un părinte bun, care își face bine treaba.

Copiilor nu le vor plăcea regulile și fermitatea și se vor supăra când îi contrazici sau când refuzi să le cumperi vreun gadget scump și inutil.

Dar, asta e viața, un părinte bun impune reguli și se ține de ele, și, chiar dacă va suna ca un clișeu pentru copilul tău, tot ceea faci este pentru binele lui.

În plus, știi ce altceva înseamnă acei nervișori și crize de furie prin care îți spune că „sunt supăraaat pe tine și nu vreau să te mai văăăd!”? Înseamnă că cel mic se simte în siguranță cu tine pentru a-și exprima sentimentele. Ceea ce mă duce la următorul punct.

10. Copilul poate vorbi cu tine despre orice

După cum știm cu toții, comunicarea deschisă este esențială în orice relație și nu face excepție nici copilul tău. Deci, chiar dacă s-ar putea să nu simți că ești cel mai bun părinte care poți fi, atâta timp cât ții o linie deschisă la comunicare, te descurci grozav.

Copiii tăi pot conta pe tine să-i asculți, fie că este vorba despre ziua lor la școală, o nouă prietenie sau o problemă cu care se confruntă? Aleargă la tine când se simt supărați sau răniți? E cea mai bună dovadă că ești un părinte bun.

Și această comunicare poate dăinui în timp, chiar și atunci când vor deveni adulți și vor avea alte probleme, pe care vor simți că le pot discuta tot cu tine.

11. Îți ceri scuze pentru greșelile tale

Această calitate te definește ca fiind o persoană deschisă și comunicativă. Poate sună ciudat să-ți ceri scuze copiilor tăi, când tu ești simbolul autorității acasă. Dar, de ce nu? Și tu greșești, nu? Cred că scuzele, atunci când facem greșeli îi învață pe copiii noștri ce este modestia și respectul. Modelăm cum să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre.

Așa că, data viitoare când țipi la copil sau la cineva în trafic, de exemplu, sau să îl acuzi pentru ceva care nu s-a întâmplat din vina sa, nu-ți fie teamă să-i ceri iertare. Știu că nu este ușor, dar vei fi un părinte mai bun pentru asta.

12. Înveți de la copilul tău și ești prezent în viața lui

Cum te faci asta un părinte bun, te întrebi? Ei bine, învățând de la copilul tău, indică două lucruri: în primul rând, că ești interesat de universul lui și, în al doilea rând, că ești modest/ă. Ambele sunt semne că ești părinte bun! Nu uita nicio clipă că, așa cum copilul tău are lucruri de învățat de la tine, și tu ai destule de învățat de la el.

Aș aminti aici și de timp, acel timp de calitate în care ești prezent/ă cu toate simțurile tale alături de copil, chiar și-n cele mai banale activități pe care le face. Acesta este, poate, cel mai mare dar pe care un părinte îl poate face copilului tău: timpul. Un părinte bun crează amintiri în orice etapă de dezvoltare a copilului său. Ce poate fi mai prețios decât asta?!

Și când vor deveni adulți și vor realiza că timpul este o resursă neregenerabilă, vor aprecia și mai mult momentele petrecute alături de tine.

13. Îți pui la îndoială abilitățile de părinte

Știu că am spus asta în introducere, dar cred că merită repetat. Simplul fapt că uneori nu te simți un părinte bun este, în mod ironic, un semn că ești unul grozav!

Înseamnă că îți faci timp să reflectezi. Și în fiecare domeniu al vieții, autoreflecția este un instrument puternic. Întrebându-te, deschizi posibilitatea de evuluție și îmbunătățire.