Soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, potrivit Codului civil. Desigur, ei pot să convină și altfel, dar în niciun caz nu pot să se înțeleagă că suportarea acestor cheltuieli revine doar unuia dintre ei: "Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă", potrivit actului.
Dar cum rămâne cu cel (de cele mai multe ori "cea") care are grijă de copii, care se ocupă de toate treburile casei, însă nu are cum să contribuie efectiv la cheltuieli ori contribuie mult mai puțin? Aici, Codul civil lasă limpede de înțeles că și treburile casnice au o valoare care se adună la contribuția soțului care le face.
"Munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei", se prevede în act.
Chiar dacă nu pot fi măsurate efectiv în bani, aceste lucruri contează la momentul în care se trage linie. În fața unei instanțe de judecată, când se va pune problema că numai unul a contribuit, ori că a sa a fost contribuția cea mai mare, un judecător va pune în balanță și munca în gospodărie a celuilalt.
Dacă ţi-a plăcut această curiozitate legislativă, mai avem şi altele. Le găseşti pe toate aici.
Comentarii articol (14)