La contractul de muncă cu timp parțial, efectuarea de ore suplimentare nu este permisă decât excepțional de Codul muncii. Mai exact, dacă angajăm o persoană cu contract de muncă pentru o normă redusă, adică mai puțin de opt ore pe zi, atunci salariatul trebuie să lucreze atât cât scrie în contract. În realitate însă, lucrurile nu stau deloc așa, în special în anumite domenii de activitate.
Potrivit Codului muncii, în contractul de muncă cu timp parțial trebuie să existe obligatoriu o prevedere cu privire la interdicția de a face muncă suplimentară. Pe lângă asta, mai trebuie precizat și cum se repartizează programul de lucru și condițiile în care se poate modifica acesta. În lipsa acestor precizări, conform Codului muncii, se va considera că respectivul contract s-a încheiat pentru normă întreagă.
Totuși, orele suplimentare la contractul cu timp parțial sunt permise în două situații precise:
- în cazurile de forță majoră;
- pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.
Ce riscă un angajator atunci când angajații muncesc (cu regularitate) peste norma scrisă în contract? Potrivit Roxanei Păunescu și lui Ștefan Mușat, avocați în cadrul societății Start Lawyers, angajatorul riscă în principal să fie sancționat cu o amendă de către inspectorii ITM, dar și să fie obligat să plătească orele suplimentare ale angajaților. Este un fenomen tot mai des întâlnit și tot mai greu de combătut, după cum se plâng inspectorii: munca "la gri".
De ce spunem muncă "la gri"? Pentru că se află undeva între ideea de muncă legală (în baza unui contract încheiat în litera și spiritul legii) și cea de muncă "la negru" (fără forme legale, în lipsa unui contract de muncă). Cea mai gravă formă pe care o îmbracă este cea în care se încheie un contract pentru una sau două ore de muncă și salariatul muncește opt sau chiar mai multe ore. Salariatul primește cât scrie în contract și restul de bani, "în plic", iar angajatorul reușește să jongleze cu taxele pe care ar trebui să le plătească statului de fapt.
O amendă nu foarte mare și... cam atât
"În practica inspectorilor ITM, încheierea unui contract cu timp parțial - deși se lucrează cu normă întreagă - este catalogată muncă „la gri”. Prin intermediul unor controale repetate la intervale de timp care sa acopere întregul program de lucru al angajatorului inspectorii pot descoperi încălcarea dispozițiilor art. art. 105 alin. 1 lit. c) din Codul muncii și, pe cale de consecință, vor sancționa angajatorul", ne spun avocații.
Nerespectarea prevederilor referitoare la munca suplimentară la contractele cu timp parțial este sancționată de Codul muncii cu o amendă între 1.500 și 3.000 de lei. Dacă o comparăm cu cea pentru munca "la negru", diferența este uriașă. Pentru asta, angajatorul e sancționat de inspectori cu amenzi între între 10.000 și 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată fără forme legale, iar de la cinci angajați încolo deja este infracțiune (şi se sancţionează cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu o amendă penală).
Un salariat care are un contract pentru patru sau șase ore de muncă, să zicem, și muncește peste acest program fără a primi însă ceva "în plic", poate pretinde bani pentru orele suplimentare. "Referitor la riscul angajatorului de a fi obligat la plata muncii suplimentare prestată de salariatul cu contract de muncă cu timp parțial, în practică situația nu este foarte clară, părerile fiind împărțite", ne spun avocații.
Într-un material recent al redacției noastre vorbeam despre aceeași situație, doar că din perspectiva salariatului. Cu acea ocazie, arătam un exemplu de hotărâre judecătorească prin care instanța nu i-a dat dreptate salariatului când a cerut să-i fie plătite orele suplimentare. În acest sens, specialiștii de la Start Lawyers ne-au confirmat faptul că practica judecătorească nu este deloc unitară la acest capitol. Pe de o parte, există judecători care le recunosc salariaților dreptul la recompensă pentru acele ore (de exemplu, Decizia 1294/2009 a Curții de Apel Suceava) și, pe de altă parte, există judecători care resping astfel de solicitări, ca în exemplul pe care-l dădeam aici.
"De regulă, plângerile salariaților apar după încetarea raporturilor de muncă. În astfel de situații inspectorii verifică documentele societății (condică de prezență, pontaj, stat de plată) care, de regulă, sunt întocmite conform contractului. Întețirea controalelor ITM ar putea fi o soluție, însă nu ar putea duce la încetarea acestor practici", afirmă avocații.
Ce înseamnă forță majoră și lucrări urgente?
Dacă inspectorii constată, în urma mai multor controale, că se prestează ore suplimentare la contracte de muncă cu timp parțial, atunci angajatorul ar putea să invoce unul din cele două motive prevăzute în Cod: forța majoră sau lucrările urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.
"În acest caz, angajatorul poate motiva depășirea programului în funcție de situația respectivă prin dovedirea unui caz de forță majoră sau a unor lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora. În ceea ce privește forța majoră, aceasta nu poate fi motivată de o situație de vârf de producție sau de activitate, comerciantul diligent trebuind să fie pregătit pentru astfel de situații", punctează specialiștii.
Pentru definirea noțiunii de "forță majoră" ne uităm în Codul civil, așa cum ne indică specialiștii. Așadar, situațiile de acest fel pot fi: "evenimente externe, imprevizibile și inevitabile care nu țin de organizarea angajatorului sau de activitatea acestuia; defectarea unor utilaje/ instalații care, dacă nu ar fi reparate, ar pune în pericol viața altor salariați sau ar duce la accidentarea acestora; desprinderea unor cabluri de înaltă tensiune; blocarea unor căi de acces. Ideea este ca motivul pentru care s-a prestat activitatea să nu fie asimilat cu o situație de vârf de producție sau o situație pe care managementul angajatorului ar fi trebuit să o prevadă și să se asigure de suplimentarea personalului", explică avocații de la Start Lawyers.
"Într-o decizie a Judecătoriei Buhuși s-a reținut că oprirea funcționarii unui echipament pentru a preveni producerea şi accidentarea după terminarea programului de lucru parțial reprezintă una dintre excepțiile prevăzute de lege, respectiv, o lucrare urgentă", ne mai spun aceștia.
De asemenea, pentru lucrătorii din construcții ori pentru cei din telecomunicații, un eveniment meteo care le dă peste cap lucrările s-ar putea încadra într-una dintre aceste situații, dacă evenimentul respectiv nu a fost inclus în prognozele meteo.