am vorbit si cu tatal biologic sa-l ia la el in astea ultimele 2 saptamani de scoala sa vada si el cum ma chinui cu acest copil
înțeleg că tatăl merge la serviciu și nu are cine să supravegheze copilul în acest timp. dacă susțineți că aveți un copil problemă, de ce credeți că e benefic pentru el să stea nesupravegheat?
vreți să vă ajutați copilul, vreți să fiți ajutată sau să vă răzbunați?
nu puteți impune tatălui alt program decât cel stabilit de instanță. și nici nu îl puteți decade din drepturi fiindcă nu face ce credeți Dvs că e bine pentru copil.
vreau să vă spun, cu toată umilința, că nu este bine să îi IMPUNEȚI nimic unui om: că acela este sau nu copil, nu are importanță.
copiii, dacă de ei vorbim, trebuie să ÎNȚELEAGÃ motivul pentru care trebuie să facă anume lucru, să fie convinși că acela este în interesul lor. metodele de convingere diferă de la un copil la altul și e necesar să-ți cunoști bine copilul ca să reușești. să fii atent la nevoile lui, să simtă că e iubit.
dumneavoastră vă referiți la propriul copil în termeni foarte ciudați. spuneți ACEST COPIL, de parcă nu ați fi mama lui, ci psihologul școlii.
cred că aveți nevoie de consiliere și Dvs. nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să vă jignesc. însă e important să învățați câteva lucruri despre psihologia infantilă și cu asta doar specialiștii vă pot ajuta. nu e destul să meargă copilul la psiholog, dacă nu mergeți cu el.
sigur, ajutorul tatălui e și el extrem de important. sunt sigură că și el poate fi convins să participe activ la educarea copilului.
în consecință, nu cred că mergeți pe calea cea bună.
justiția și procesele sunt pentru altceva, nu pentru educația unui copil cu probleme.
înțelegeți de aici că decăderea din drepturi a celuilalt părinte este imposibilă dacă nu dovediți că minorul este în pericol și că, mai mult, nu vă ajută cu nimic în rezolvarea problemei ci sigur o agravează, pentru că vă abate atenția de la copil.
el ar trebui să fie pe primul loc. interesul lui.