Proiectul de lege ce reglementează activitățile ocazionale într-o gospodărie prestate de persoanele fizice pentru alte persoane fizice și remunerate prin tichetele de activități casnice a fost trimis la începutul acestei luni la promulgare (însă aplicarea sa se va face abia din 2024). Mecanismul remunerării acestor munci casnice, un așa-zis focar de muncă (necalificată) la negru, este inspirat din cele existente în alte state europene. Dar rămâne de văzut în ce măsură (1) va fi atractiv pentru beneficiarii și prestatorii acestor munci în gospodărie și (2) dacă își va atinge scopurile trasate de inițiatori: fiscalizarea unor venituri din munca nedeclarată și atragerea unor categorii sociale să presteze muncă în condiții reglementate. Am găsit însă că ar fi utilă o comparație cu un sistem care și-a propus cam aceleași ținte, în 2004, când a fost reglementat - cel din Belgia. Citește articolul
Sistemul gândit de autorități pentru taxarea activității prestatorilor casnici conține unele neclarități în momentul de față. Acestea vizează contribuția la pensii și contribuția la sănătate. Cert este că, în anumite condiții, prestatorii vor deveni asigurați în sistemele de pensii și sănătate, însă lipsesc unele piese ale puzzle-ului și Guvernul ar trebui să vină cu detalieri. Indiferent de situație, obligația declarării și plății taxelor va reveni autorităților, nu prestatorilor sau beneficiarilor. Citește articolul
Urmând să intre în vigoare în 2024, Legea prestatorului casnic, trecută de votul final în Parlament săptămâna trecută, este o încercare de mai aduce anumite sume la bugetul statului și de a mai stăvili un „focar” de muncă la negru existent în România: activitățile casnice prestate de lucrători fără forme legale. Viitoarea lege vine însă cu un mecanism care s-ar putea să nu fie pe atât de atractiv pe cât se aștepta Guvernul când a împins proiectul în Parlament și pe care nici lucrătorii, nici beneficiarii, nu pot fi deplin convinși să-l folosească - cel puțin nu în forma pe care o vedem acum. Citește articolul