1. Cine poate face certificarea?
Certificarea declarațiilor fiscale, înainte de a le depune la Fisc, e o procedură ce se poate face numai la un consultant fiscal care e membru activ înscris în registrul consultanților. Certificarea la un consultant care nu are această calitate nu are, potrivit Codului de procedură fiscală, nicio valoare.
2. Care este caracterul acestei certificări?
Certificarea este opțională, e un plus de valoare pe care îl dobândește declarația fiscală respectivă.
3. De ce este un plus?
Acum ceva timp, în contextul declarației unice, vorbeam despre avantajele certificării fiscale cu un consultant fiscal, care spunea că procedura "presupune detectarea riscurilor fiscale şi remedierea din timp a acestora, posibilitatea identificării unor oportunităţi de optimizare fiscală, siguranța unui tratament fiscal legal și avantajos pentru contribuabil și ar însemna protejarea acestuia față de costurile suplimentare suportate de acesta ca urmare a controalelor ulterioare ale organelor fiscale, prin care sunt stabilite diferențe suplimentare și majorări de întârziere ca urmare a întocmirii eronate a declarației". Consultantul care face certificarea urmărește, de fapt, corectitudinea și raportarea la lege, înainte de toate.
4. Cum „arată” această certificare?
Mai întâi, se întocmește un dosar al contribuabilului, care cuprinde: informații generale (datele de identificare, domiciliul fiscal, domeniul de activitate), informații aferente perioadei supuse certificării privind documentele justificative ce stau la baza tranzacțiilor supuse verificării, modul de înregistrare a veniturilor și cheltuielilor, de exemplu, modul de calcul al impozitului, al contribuțiilor aferente, dacă e cazul ș.a. De pildă, la persoanele fizice care depun declarația unică, se verifică eventuala depășire a plafonului minim de la care e obligatorie plata contribuțiilor.
Apoi, consultantul întocmește o notă de certificare a declarației fiscale (iată aici cum arată aceasta). Nota de certificare e cea care însoțește declarația fiscală care se certifică, la organul fiscal. Deci, se depun împreună.
Nota de certificare cuprinde:
- cuantumul și natura creanței fiscale declarate, în cazul declarațiilor care se referă la:
- taxele și contribuțiile datorate, dacă obligația calculării lor revine plătitorului;
- impozitele colectate prin stopaj la sursă, dacă plătitorul are obligația de a calcula, reține și vărsa impozite și taxe;
- cuantumul bazei de impozitare și natura creanței fiscale la care se referă aceasta, în cazul declarațiilor privind bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impozitare;
- natura creanței fiscale la care se referă precum și informațiile care se certifică, în cazul declarațiilor privind orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile.
Comentarii articol (1)