Cu cât ai încheiat un contract mai aproape de momentul începerii crizei coronavirus, cu atât devine mai greu să justifici neexecutarea lui

Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, trebuie să menționez că atât forța majoră (adică imposibilitatea obiectivă de executare), cât și impreviziunea (schimbarea radicală a situației, care face pentru cel ce trebuie să livreze/presteze ceva îndeplinirea angajamentului foarte dificilă) trebuie să îndeplinească, printre altele, două condiții: situația ce generează imposibilitatea de executare sau care face foarte dificilă executarea trebuie să fi fost imprevizibilă, prin raportare la momentul asumării obligației, adică al încheierii contractului.

Acest lucru reiese din formulările textelor legale ce stabilesc cele două mecanisme, în Codul civil - prevederea referitoare la forță majoră menționează expres necesitatea caracterului imprevizibil al acesteia, în timp ce textul ce stabilește funcționarea impreviziunii se referă la o schimbare „excepțională a împrejurărilor”.

Raportat la criza coronavirus și la măsurile (cu impact economic) impuse de stat pentru a limita efectele acesteia (de exemplu, aici, aici și aici), acest lucru înseamnă că atât izbucnirea crizei, cât și toate celălalte repercusiuni trebuie să fi fost imprevizibile la momentul asumării obligației, ca partea interesată să poată invoca forța majoră sau impreviziunea.

Trebuie, așadar, exclusă din start situația în care un contract este încheiat în cunoștință de cauză, după ce criza a izbucnit și măsurile au fost luate. Într-o atare situație, nu va fi posibilă invocarea celor două mecanisme, din cauză că vorbim de o asumare, în cunoștință de cauză, a obligațiilor, știind care este contextul în care ele vor fi executate. În plus, este exclusă, prin definiție, aplicarea forței majore și a impreviziunii, pentru că evenimentele au intervenit anterior încheierii contractelor.

Mai complicată este situația în care părțile și-au asumat anumite obligații într-un moment în care criza sau anumite elemente concrete ale ei au început să se contureze. În asemenea situații, toate circumstanțele vor fi luate în considerare - se va începe de la o analiză în care se va vedea dacă părțile au putut să prevadă izbucnirea evenimentelor, în ce măsură acest lucru a fost posibil.

Totul depinde de situație, astfel încât identificarea unei reguli generale ar fi speculativă. Însă ce poate fi menționat este că, deși ar fi previzibilă criza, să zicem, la sfârșit de ianuarie, ar fi imprevizibile efectele complete ale acesteia. Așadar, în funcție de cum e afectată efectiv executarea obligațiilor de efectele coronavirus, așa ar trebui să se stabilească și dacă mecanismele impreviziunii sau ale forței majore pot fi invocate cu succes într-o anume situație sau nu.

Mai multe detalii despre ce măsuri de ameliorare a difcultăților de care se lovesc firmele ce au obligații comerciale pot fi găsite aici. De asemenea, un lucru pe care firmele îl pot face pentru a demonstra mai ușor dificultatea e să obțină anumite certificate speciale pentru astfel de situații - o prezentare comparativă a lor poate fi găsită aici.