ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Despre scurte perioade de probă în care lucrătorii nu sunt plătiți, nu li se încheie nici măcar contracte („cum să mă complic cu birocrația dacă nu știu ce poate/ce știe omul înainte?”) auzim destul de des și sunt o practică răspândită în multe domenii de activitate: cei recrutați sunt chemați câteva zile la muncă, prestează servicii pentru clienții companiei sau au activități creative ce demonstrează, în opinia angajatorului, dacă lucrătorul merită sau nu un contract de muncă. Așa cum s-a punctat cu numeroase ocazii la avocatnet.ro, perioada de probă este o perioadă de muncă în care lucrătorul are toate drepturile unui salariat obișnuit, trecut de perioada aceasta, putând doar să pună capăt relației de muncă printr-o simplă notificare de încetare, fără preaviz. Asta înseamnă, desigur, plata angajatului în perioadă de probă. Situația prezentată mai jos este însă mult mai gravă decât neplata unor zile de probă:
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Foștilor angajați nu li se pot percepe tarife pentru eliberarea unor documente care să ateste vechimea sau situația salarială, atâta timp cât angajatorul nu a fost desființat. Legea îl obligă pe angajator să răspundă cererii fostului salariat și îi pune în vedere inclusiv un termen-limită pentru a-i oferi adeverința cu datele cerute. Dacă situația obiectivă a angajatorului presupune că oferirea unor informații foștilor angajați este una dificilă, solicitantul nu poate fi obligat să plătească „deranjul”.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Codul muncii statuează și oferă pe deplin expresie libertății muncii - dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, dar, spune Codul, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care își exercită acest drept. Pentru că chestiunea nesuprapunerii programelor de lucru a condus în mod eronat la solicitări exagerate din partea angajatorilor, ne-am propus ca în cel mai recent episod al podcastului despre realitățile din piața muncii să adresăm acest subiect.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Organizația Internațională a Muncii, în a 26-a sesiune, a stabilit patru principii fundamentale în cadrul relațiilor de muncă, primul fiind că munca este o expresie a personalității umane și nu poate fi tratată ca o marfă. Să cumperi, să vinzi, să închiriezi sau să răscumperi oameni, oricare ar fi raportul juridic, nu se aliniază acestui principiu, cu atât mai puțin în zilele noastre. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Când angajatorii își motivează abuzurile cu „așa scrie în lege” lucrătorii nu se uită întotdeauna să vadă ce scrie, de fapt, în lege ca să-și corecteze angajatorii. Alteori, e posibil ca legea să fie poate chiar prea complicată de citit de un om simplu, deși dezideratul e ca normele să fie cât de cât accesibile. Această speță peste care am dat de curând ar trebui să ne arate însă, mai mult ca orice, că e necesar ca tinerii să se informeze măcar minimal cu privire la drepturile pe care le au la locul de muncă: de pildă, acela de a fi plătit din chiar prima zi de muncă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Un lucrător află că fostul angajator a înregistrat eronat în Revisal temeiul legal al încetării contractului său de muncă, generând astfel confuzie și potențiale consecințe negative în procesul de angajare ulterior al lucrătorului. În ciuda erorii inițiale, situația se complică odată ce un alt angajator solicită informații la ITM despre acel angajat și le și primește, ceea ce ridică un semn de întrebare cu privire la corectitudinea și respectarea literei legii de chiar cei care ar trebui să se asigure de respectarea ei.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Liberele date prin Codul muncii cu ocazia diverselor sărbători legale - zile în care nu se lucrează. Vorbim de 17 ocazii în care angajații, dacă acele sărbători pică în zile în care în mod normal se lucrează, trebuie să primească liber. Unde scrie că nu se muncește? În Codul muncii. Ce se întâmplă dacă, totuși, e necesară munca în aceste zile? Codul ne oferă remedii pentru acele unități unde munca nu se poate întrerupe, astfel încât niciun angajat să nu aibă de pierdut. Deși vorbim de drepturi existente de ani și ani, în continuare, în practică, apar discuții despre obligația de a plăti liberele legale, unii susținând că nu scrie nicăieri, negru pe alb că liberele acestea trebuie plătite de angajator. Un argument al „contestatarilor” e că legiuitorul tot adaugă la lista din Codul muncii câte o zi, iar, la final, „nota de plată” o plătește tot angajatorul.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Acceptarea unui îndemn la demisie, însoțit de o promisiune verbală legată de plata unor salarii compensatorii, este o chestiune destul de riscantă pentru angajat. Pe de o parte, pentru că notificată demisia de către angajat, nu există nicio obligație pentru angajator de a plăti niște salarii compensatorii și nici 100% garanții că promisiunea va fi ținută. În eventualitatea unei încetări prin acord, merită văzut cât cântăresc salariile compensatorii în balanță cu cât ar fi indemnizația de șomaj și perioada de acordare a acesteia. Așa se face că, uneori, varianta concedierii, chiar dacă sună ceva mai dur, poate fi mai avantajoasă pentru un angajat decât celelalte.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Chiar dacă are la bază un contract, relația de muncă are o serie de particularități și nu sunt permise „penalizările” ca în cazul unei relații comerciale între doi profesioniști, iar orice clauză prin care s-ar stabili o astfel de procedură va fi lovită de nulitate. Un salariat care și-a realizat „ținta” de vânzări într-o lună a fost penalizat pentru nerespectarea procedurilor, angajatorul său considerând că acest lucru este normal, pentru că în contractul de muncă exista o astfel de clauză. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Unor angajați ai „unei instituții”, care în mod nelegal lucrează în ture de 24 cu 24 de ore, nu li se asigură nici măcar o sursă de apă, nici încălzire la locul de muncă. Vorbim de anul 2024 și, chiar dacă e irelevant că e vorba de un angajator din mediul public sau privat, regulile incidente fiind aceleași, condițiile de muncă par proprii unui mediu unde nimeni nu respectă legea și nimeni nu verifică respectarea ei. Când angajații își asigură singuri condițiile de muncă, cu improvizații riscante chiar, tot ei sunt trași la răspundere.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
avocatnet.ro 
Dan Năstase 
