Guvernul a stabilit recent, prin Ordonanța de urgență nr. 82/2017, obligația angajatorilor de a demara negocieri colective cu salariații proprii, în vederea ajustării salariilor brute. Măsura vine în contextul trecerii CAS și CASS în totalitate în sarcina salariaților, care, dacă nu este coroborată cu o majorare a tuturor salariilor brute, poate duce în 2018 la o scădere a salariilor nete.
1. Negocierea poate fi demarată și de angajați
În eventualitatea în care angajatorul nu inițiază negocierea colectivă cu propriii salariați, deși este obligat s-o facă în baza legii, aceștia din urmă pot solicita chiar ei începerea discuțiilor. Dacă se lovesc de un refuz, atunci compania riscă să fie amendată de autorități.
„Salariații, prin intermediul reprezentanților lor, pot solicita în scris angajatorilor începerea negocierilor. În caz de refuz, salariații ar putea sesiza inspectoratele teritoriale de muncă în legătură cu acest aspect. Inspectorii de muncă vor putea amenda angajatorii care refuză începerea negocierilor”, ne-a spus Mihai Anghel (foto), managing associate la Țuca Zbârcea & Asociații, cu precizarea că amenda citată este între 5.000 și 10.000 de lei.
Concret, negocierea colectivă începe, la cererea scrisă a organizației sindicale reprezentative sau a reprezentanților salariaților, în maximum zece zile calendaristice de la comunicarea solicitării, prevede Legea dialogului social nr. 62/2011.
Apoi, în maximum cinci zile calendaristice, angajatorul trebuie să convoace la negociere toate părțile îndreptățite. Data primei ședințe de negociere reprezintă, practic, declanșarea oficială a negocierii, iar la fiecare întâlnire se încheie procese-verbale semnate de reprezentanții părților în care se trec cele discutate.
În mod obișnuit, negocierea poate să dureze maximum 60 de zile calendaristice, dacă pățile nu decid o prelungire a acestei perioade. Totuși, în cazul de față cu ajustarea salariilor brute pentru a acoperi transferul CAS și CASS, Executivul a stabilit că negocierile trebuie demarate și încheiate în maximum 31 de zile. Adică între 20 noiembrie și 20 decembrie 2017.
2. Se declanșează un conflict colectiv de muncă
Totodată, în cazul lipsei de inițiativă a angajatorului privind ajustarea salariilor brute, salariații mai au și varianta declanșării unui conflict colectiv de muncă.
„În cazul în care la nivelul angajatorului respectiv nu ar exista un contract colectiv de muncă valabil, salariații, prin intermediul organizației sindicale reprezentative sau a reprezentanților aleși, ar putea declanșa un conflict colectiv de muncă”, a arătat Mihai Anghel.
Mai precis, Legea dialogului social dispune că declanșarea unui conflict colectiv de muncă este posibilă atunci când angajatorul refuză începerea negocierilor colective, dacă nu există un contract colectiv de muncă sau cel anterior a expirat. De asemenea, conflictul colectiv mai poate fi declanșat dacă părțile (angajatorul și angajații) nu se înțeleg până la data stabilită pentru încheierea negocierii colective sau dacă firma nu acceptă revendicările lucrătorilor.
„În toate cazurile în care există premisele declanșării unui conflict colectiv de muncă, organizațiile sindicale reprezentative sau reprezentanții angajaților, după caz, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizația patronală, despre această situație, precizând revendicările angajaților, motivarea acestora, precum și propunerile de soluționare”, scrie în lege.
Dacă firma nu răspunde la toate revendicările sau dacă răspunsul nu este pe placul salariaților, conflictul colectiv de muncă poate fi declanșat. În acest sens, conflictul trebuie notificat în prealabil la angajator și la inspectoratul teritorial de muncă, iar apoi urmează procedura de conciliere.
Bine de știut. Salariul brut este suma totală pe care o primește lunar un angajat pentru munca sa, iar salariul net este suma care ajunge efectiv în mâinile angajatului, după plata către stat a contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit. De exemplu, în prezent, la un salariu brut de 2.783 de lei, angajatul primește „în mână” un salariu net de 2.000 de lei (luându-se în considerare o deducere personală de 300 de lei), diferența reprezentând taxele plătite la stat.