Și avocații pot apărea în fața justiției, în nume propriu, pentru a apăra un interes public obiectiv

În esență, o casă de avocatură (sau un avocat) poate introduce o acțiune în contencios administrativ, dacă această casă de avocatură (sau avocat) acționează pentru apărarea unui interes public, cum este cel privitor la protecția mediului și apărarea sănătății publice, a reținut Curtea de Apel Cluj în cadrul unei decizii (Decizia nr. 1195/2019).

Concret, o societate civilă de avocați a acționat pentru a anula un act administrativ ce a permis operarea unui depozit de deșeuri care avea efecte negative asupra mediului și asupra sănătății persoanelor. 

Astfel, putem discuta de posibilitatea pentru un avocat sau o casă de avocatură de a acționa în instanță, în vederea apărării unui interes public, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

• să apere un interes public (major);
• să acționeze în cadrul contenciosului obiectiv (contenciosul obiectiv înseamnă, în mare, că interesul public apărat poate fi afectat prin simpla nerespectare a normelor juridice relevante, fără să existe o persoană afectată, în concret; este opus contenciosului subiectiv, unde regula este că sunt apărate interesele unei anumite persoane);
• nu trebuie să existe un interes privat (lucru care, ca regulă, trebuie să existe atunci când o persoană privată introduce o acțiune în justiție) și nici să se fi produs vreun prejudiciu (cu alte cuvinte, se poate acționa preventiv).

De asemenea, nu doar avocatul este cel care poate acționa, într-o astfel de situație, ci, practic, orice persoană, conform motivației deciziei.

Atenție! Esența problemei este posibilitatea pentru o casă de avocatură sau pentru un avocat de a sta în instanță, în nume propriu, atunci când acționează în instanță pentru a apăra un interes public (lucru cunoscut și ca legitimare procesuală sau calitate procesuală activă), precum protecția mediului și sănătatea publică, și nu dacă actul administrativ atacat este legal sau nu. Aceasta este o altă discuție, care vizează fondul problemei (adică situația propriu-zisă care urmează a fi judecată de către instanță).

De ce este importantă decizia și ce interese ar putea fi apărate, în viitor

Posibilitatea pentru o casă de avocatură de a introduce acțiuni în instanță, în vederea apărării interesului public, determină o serie de consecințe inedite. Până acum, eram obișnuiți cu Avocatul Poporului ca fiind o instituție ce apăra interesul public, în special prin apărarea drepturilor și libertăților persoanelor (cel puțin teoretic, conform Constituției). După aceea, ar mai exista și posibilitatea pentru organizații non-guvernamentale (ONG) să apere interese publice, în special ale persoanelor defavorizate sau discriminate, însă aici nu se poate spune că există un număr suficient de mare de ONG-uri care reușesc să abordeze toate problemele.

În schimb, recunoașterea avocaților, ca făcând parte din aceeași categorie cu instituțiile de mai sus, ar putea conduce la niște beneficii clare, nemaiîntâlnite până acum, din următoarele motive:

1) Avocații au, probabil, cel mai ușor acces la informații legate de problemele care afectează chestiuni de interes public. O casă de avocatură sau un avocat care acționează în cadrul propriului birou este constant în contact cu problemele sociale contemporane, de interes public, prin prisma cazurilor de care se ocupă. Cu alte cuvinte, un avocat are acces direct la informație. Avocatul Poporului sau ONG-urile, deși pot avea acces la aceste informații, cu greu vor avea acces direct la ele. De multe ori, din această cauză, astfel de entități ar putea acționa mult mai târziu decât ar acționa un avocat, care ar putea afla despre anumite probleme mult mai rapid.

2) Un avocat poate beneficia de specializare cum rar se întâmplă în cazul unor ONG-uri, de exemplu, sau, chiar dacă se întâmplă, numărul ONG-urilor specializate pe o anumită problemă poate fi foarte mic sau chiar inexistent. În schimb, există, virtual, șanse mari ca avocați specializați pe orice problemă de ordin social să existe. Atât timp cât o problemă ce conduce la dispute există va exista cerere pentru specializare pe acel tip de dispute. După aceea, spre deosebire de Avocatul Poporului, care are un buget unic pentru apărarea tuturor drepturilor și intereselor persoanelor, avocații specializați se vor concentra doar pe domeniul lor. Crește eficiența, astfel, și posibilitatea de a interveni, într-un mod efectiv, pentru apărarea interesului public.

3) Mai mult, un avocat poate să vadă, concret, cum se manifestă în practică o problemă. Chestiunea este foarte importantă, întrucât îi oferă avocatului posibilitatea să se gândească, în profunzime, la natura problemei, îl poate ajuta să identifice mai bine cauzele și, astfel, argumentele sale pot fi mai puternice. Un ONG sau Avocatul Poporului ar acționa de multe ori în baza unor statistici sau informații publice, de ordin general. E clar că înțelegerea situației de către un avocat, de cele mai multe ori, este mult mai complexă și mai profundă. 

Situația prezentată în acest articol a vizat o problemă obiectivă de mediu, care a fost adusă în fața judecății în contencios administrativ. Discutăm, deci, de chestiuni de ordin administrativ și lucruri ce privesc relația cu statul. Așadar, în viitor am putea vedea o multiplicare a acțiunilor introduse de avocați, în apărarea chestiunilor de ordin public, în fața instanței de contencios.

Pe lângă chestiuni de mediu, putem discuta de chestiuni ce vizează sănătatea publică, asigurarea calității și siguranței în construcții, chestiuni ce țin de educație sau aspecte legate de drepturile fundamentale ale cetățeanului. În rest, depinzând de cum se va contura jurisprudența în viitor și de ce vor considera instanțele ca fiind de interes public, nu ar fi de mirare să vedem avocați introducând acțiuni pentru apărarea intereselor precum:

• asigurarea unei concurențe efective pe piață, în vederea garantării bunăstării consumatorului;
• protecția consumatorului;
• protecția datelor personale și limitarea prelucrării acestora;
• garantarea unei securități energetice, din perspectiva accesului oamenilor la resurse esențiale precum electricitate;
• asigurarea accesului la apă;
• apărarea libertății de exprimare și a siguranței persoanelor pe internet;
• accesul efectiv la informație publică;
• fără a afecta independența Băncii Naționale a României sau a altor autorități cu rol de supraveghere a piețelor, chestiuni ce țin de piețele financiare și care ar putea afecta stabilitatea financiară și, implicit, pe cea economică etc.

Pe lângă toate acestea, decizia Curții de Apel Cluj este importantă și prin prisma unui alt aspect: aceasta recunoaște faptul că protecția unui interes precum cel al protecției mediului are o importanță globală. De aceea, instanța a făcut expres referire la normele internaționale (care au fost transpuse la noi) și care trebuie folosite pentru interpretarea cadrului legislativ relevant:

„Curtea urmează să reţin[ă] că pentru dezlegarea recursului este necesar să se abordeze mai întâi la nivel teoretic natura juridică a contenciosului administrativ grefat pe raportul juridic de dreptul material al mediului reglementat de legiuitorul român cu trimitere, dacă este cazul, şi la acte internaţionale. [...] În aplicarea dreptului internaţional în materie este de avut în vedere Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, în continuare Convenţia de la Aarhus, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000.

[...] În acest context, pentru a decela dacă dreptul de acces la o instanţă reglementat de Convenţie premerge celui prevăzut de legislaţia adoptată de Parlament se impune o analiză din perspectiva dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Constituţie potrivit cărora dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”, a reținut Curtea de Apel Cluj.