Definiția contingentului tarifar ne arată că acesta este reprezentat de un „volum de mărfuri exprimat cantitativ sau valoric ce poate fi pus în liberă circulație cu un tratament tarifar favorabil, constând în reducerea sau exceptarea de taxe vamale”, așa cum prevede noul ordin. Companiile care vor să afle dacă marfa pe care o vor importa poate beneficia de acest tratament tarifar favorabil și ce contingente tarifare sunt valabile se pot folosi de aplicația aceasta și de aplicația aceasta (avem instrucțiuni aici).
„Cea mai mare parte a contingentelor tarifare unionale sunt administrate de Direcţia Generală Taxare şi Uniune Vamală (cu sediul la Bruxelles) numită DG TAXUD (numai acestea sunt vizate de noul ordin - n. red.), în cooperare cu administraţiile vamale ale statelor membre. Cu toate acestea, un anumit număr dintre acestea sunt administrate de DG AGRI prin mijlocirea unui sistem de certificate de import”, scrie pe site-ul Direcției Generale a Vămilor din cadrul Fiscului. Contingentele tarifare administrate de DG TAXUD se aplică după principiul „primul venit - primul servit”, astfel că nicio companie sau stat membru UE nu poate face o prealocare (rezervare). Acestea se alocă în ordinea cronologică a acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie și până la epuizare.
Revenind la regulile recent stabilite de autoritățile de la noi, o să le prezentăm mai jos indicând punctual modificările majore față de regulile vechi.
Pentru a beneficia de un contingent tarifar, un importator trebuie să facă o cerere de alocare prin intermediul unei declarații vamale de punere în liberă circulație. În acest sens, trebuie îndeplinite două condiții - contingentul tarifar să fie deschis și balanța acestuia să nu fie epuizată (aceste condiții nu figurau formal în vechiul ordin).
Mai departe, este precizat că declarația vamală trebuie completată electronic cu mai multe informații decât până acum. Dacă până recent aici se făcea referire doar la caseta 36 și la caseta 39, acum se face referire la:
- caseta 31 - cantitatea și codul unității de măsură suplimentare, în cazul în care contingentul tarifar este exprimat cantitativ în altă unitate de măsură decât cea prevăzută la caseta 35, 38 sau 41;
- caseta 36 - codul preferinței tarifare, prin care se solicită beneficiul contingentului tarifar;
- caseta 39 - numărul de ordine al contingentului tarifar, stabilit prin reglementarea UE care instituie contingentul tarifar;
- caseta 44 - codurile și referințele documentelor și certificatelor de a căror prezentare este condiționată alocarea contingentului tarifar;
- caseta 48 - tipul plății, tipul garanției, numărul de referință al garanției (GRN) și data emiterii, în situația în care contingentul tarifar este considerat critic.
După depunerea declarației vamale electronice și a documentelor justificative aferente, urmează un control documentar derulat de biroul vamal. Spre deosebire de regulile vechi, acum nu se mai cere rectificarea declarației vamale dacă un contingent tarifar e epuizat sau expirat. În schimb, dacă vorbim de epuizare sau de o completare greșită, declarația vamală se respinge și trebuie depusă o declarație nouă, cu sau fără a cere alocarea unui contingent tarifar. În orice caz, o cerere este validă atunci când se primește liberul de vamă.
O altă noutate este atunci când vorbim de regularizarea situației. Mai nou, regularizarea se face în șapte zile lucrătoare, nu în 24 de ore, cum era până de curând. Vorbim aici de situațiile în care vine o decizie a Comisiei Europene de alocare totală sau parțială ori de respingere a alocării contigentului tarifar.
Mai departe, noul ordin al Fiscului face referire la situațiile excepționale, unde avem, de asemenea, unele ajustări punctuale la procedură. De principiu, este vorba aici de situațiile în care se face o alocare greșită sau retroactivă și de situațiile în care sistemul prin care se procesează cererile de alocare a contingentelor tarifare este indisponibil și trebuie folosită o procedură alternativă.