Creditorii curenți ai firmei sunt mai avantajați de noile prevederi din Legea insolvenței

Modificările acestea pentru creditorii curenți din procedurile de insolvență au fost aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. Despre acestea și efectele lor ne-a povestit mai multe Cătălina Mihăilescu, managing associate al societății de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații (foto stânga).

Notă: Creditorul cu creanțe curente (creditor curent) este, potrivit Legii insolvenței nr. 85/2014, acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă.

În privința acțiunilor judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe curente, în perioada de observație, OUG nr. 88/2018 a adus un termen de 10 zile în care să fie analizată cererea de plată de către administratorul judiciar (până acum neprevăzut).

Mai departe, tot OUG nr. 88/2018 a adus și un termen de 30 de zile pentru ca judecătorul sindic să analizeze cât de întemeiată e cererea de intrare în faliment făcută de creditorul curent cu creanțe certe, lichide și exigibile, mai vechi de 60 de zile și peste valoarea prag.

"Dispozițiile privind acest aspect (regimul creanțelor curente, modificat prin OUG nr. 88/2018 - n.red.) nu fac nicio distincție în funcție de natura creanțelor curente, astfel încât acestea sunt aplicabile inclusiv creanțelor curente deținute de companiile private. Practic, s-a urmărit în primul rând urgentarea soluționării cererilor de plată prin instituirea unor termene clare, în care administratorul judiciar sau judecătorul sindic sesizat cu o astfel de cerere va trebui să ia o decizie cu privire la aceasta. Soluționarea de urgență a cererilor privind plata creanțelor curente reprezintă o măsură benefică atât pentru creditorii titulari ai acestor creanțe, cât și pentru ceilalți creditori participanți la procedură, care vor putea avea mai repede o imagine asupra șanselor proprii de recuperare a creanțelor", spune Cătălina Mihăilescu.

Termenele se pot dovedi scurte însă în unele situații, apreciază avocata. "Debitorul supus procedurii insolvenței poate desfășura relații comerciale complexe, astfel încât în anumite situații termenele instituite pot să nu fie în măsură să asigure condițiile pentru o analiză, respectiv pentru o judecată corespunzătoare", spune Cătălina Mihăilescu.

Solicitarea executării silite de către unii creditori curenți, în defavoarea celor cu creanțe mai vechi

OUG nr. 88/2018 le-a dat acum posibilitatea creditorilor curenți să ceară executarea silită a firmei în insolvență dacă aceasta nu le plătește datoriile curente mai vechi de 60 de zile. De când s-a pus în discuție această ordonanță, mai multe voci au fost împotriva reglementării. Cu toate acestea, ea a trecut de Guvern și a intrat în Legea insolvenței. Specialistul de la Țuca Zbârcea & Asociații critică reglementarea: sunt desconsiderați cei cu creanțe mai vechi și se trece cu totul peste principiile fundamentale ale insolvenței.

"Exercitarea acestui drept acordat titularilor de creanțe curente creează un dezechilibru major în procedură, contravenind principiilor fundamentale ale procedurii insolvenței. De altfel, este greu de imaginat cum poate fi efectiv implementată această prevedere. În temeiul acesteia se permite practic executarea individuală a debitorului de către titularii unor creanțe născute ulterior deschiderii procedurii, în timp ce titularii unor creanțe mai vechi, anterioare deschiderii procedurii sunt obligați să aștepte recuperarea propriilor creanțe printr-un eventual plan de reorganizare sau prin lichidarea activelor debitoarei, cu riscul ca la momentele respective patrimoniul debitoarei să fie golit", spune Cătălina Mihăilescu.

Și ce anume se poate executa de la debitor în aceste condiții?

Mergând mai departe, pe ideea că i se încuviințează executarea silită creditorului curent din situația de mai sus, se pune întrebarea: ce bunuri din patrimoniul firmei în insolvență (nu) vor face obiectul acelei executări? 

"Deși dispoziția legală nu face nicio mențiune, considerăm că activele cu privire la care debitoarea a constituit drepturi de preferință anterior deschiderii procedurii nu pot fi executate silit. Pentru recuperarea creanțelor curente nu se poate aduce atingere garanțiilor deținute de titularii unor creanțe născute anterior deschiderii procedurii și înregistrate în mod corespunzător în tabelele de creanță. Chiar și executarea unor active libere de sarcini ale debitorului insolvent are ca efect o diminuare semnificativă a șanselor de recuperare a creanțelor născute anterior deschiderii procedurii. În mod evident, implicațiile multiple pe care instituirea dreptului de a iniția executarea silită a debitorului pentru acoperirea creanțelor curente îl are asupra modului de derulare a întregii proceduri nu au fost avute în vedere la momentul inițierii cu urgență a ordonanței în discuție", conchide Cătălina Mihăilescu.