UPDATE: Declarație unică 2019: Cine plătește obligatoriu CASS și cine plătește opțional, potrivit celor mai recente modificări

O a treia categorie este a celor care nu au, în teorie, de ce să depună declarația unică pentru că nu obțin niciun fel de venituri, dar vor să plătească ceva ca să fie asigurați la sănătate. Iar printr-o ordonanță de urgență a Guvernului recent publicată se mai adaugă o categorie de persoane care se pot asigura benevol la sănătate prin această declarație.

Termenul declarației unice pentru regularizările pe 2018 și estimarea veniturilor și stabilirea dărilor fiscale de plătit pentru 2019 se împlinește la 31 iulie (după ce a fost amânat în martie de Guvern). Până atunci, cei care estimează venituri pe 2019 din activități independente și alte categorii de venituri nesalariale pentru care nu există exceptare de la plata CASS trebuie să calculeze dacă sunt obligați sau nu să plătească contribuția, dacă vor să o facă voluntar și când ar fi mai bine să se asigure în acest din urmă caz.

1. Cine e obligat să plătească CASS prin declarația unică

La 31 iulie, când e termenul declarației, cei care estimează că obțin anul acesta venituri vizate de declarația unică mai mari sau egale cu 24.960 de lei (12 salarii minime brute), trebuie să-și calculeze și CASS-ul de 10% pe care-l au de plătit (procentul se aplică salariului minim de 2.080 de lei, înmulțit cu 12 luni).

Desigur, se pot estima venituri sub plafon, dar până la 15 martie anul viitor, când e termenul (obișnuit) de plată, contribuabilul corectează declarația unică și trece acolo venituri realizate în 2019 care depășesc plafonul. Și în acest caz e obligatorie plata CASS, indiferent că s-a estimat mai puțin în primă fază. Dacă nu există excepții de la plata acestei contribuții, obținerea unor venituri ca cele de mai sus peste plafonul de 24.960 de lei obligă la plata CASS chiar dacă contribuabilul este și salariat în același timp (și, prin urmare, asigurat).

2. Cei care optează să plătească, deși nu sunt obligați

Estimarea sub plafon pentru veniturile din 2019 nu obligă la plata CASS. Dacă anul se finalizează și veniturile obținute rămân tot sub plafon, atunci nu va trebui plătit nimic până la 15 martie anul viitor. Doar că unii vor prefera să se asigure la sănătate pentru că nu sunt asigurați deloc în sistemul public (nu sunt salariați, nu sunt pensionari ș.a.m.d.).

Atunci pot opta să nu treacă 0 în dreptul CASS-ului pentru veniturile estimate pe 2019 și pot plăti și ei contribuție, dar nu la fel ca cei obligați, de la situația de mai sus. Baza de calcul aici e diferită: cine a depus declarația unică până la 15 martie a avut o bază de calcul de de șase salarii minime brute (se aplică procentul de 10% acesteia), pe când, dincolo de acest termen, baza de calcul este valoarea salariului minim (2.080 de lei) înmulțită cu numărul de luni rămase până la următorul termen de depunere a declarației (15 martie 2020).

3. Asigurarea facultativă la sănătate de către cei fără venituri

A treia categorie din declarație atunci când ajungem la CASS este a celor care nu obțin venituri, dar vor să plătească și ei ceva la sănătate pentru a fi asigurați în sistem. Pentru asta ei plătesc, indiferent când completează declarația, procentul de 10% înmulțit cu o șase salarii minime brute și dobândesc o asigurare la sănătate la stat pe 12 luni.

Aici se vor încadra, de la 1 mai 2019, și cei care obțin venituri supuse CASS, dar pentru care nu se datorează CASS, adică pentru care nu există obligația de plată a acestei contribuții (cum sunt zilierii). Și aceste persoane vor putea să plătească prin declarația unică CASS-ul pentru acele venituri, asigurându-se astfel în sistem. Completarea a fost adusă de OUG nr. 26/2019 (CASS-ul pentru 12 luni de asigurare se va aplica la o bază de calcul egală cu șase salarii minime brute în vigoare la data depunerii declarației unice, potrivit ordonanței).

Câteva aspecte importante

Cei care obțin mai multe tipuri de venituri ce intră sub declarația unică (ca persoană fizică autorizată, din chirii și investiții, să zicem, la un loc) nu calculează CASS-ul pentru fiecare dintre aceste surse, pentru că așa s-ar putea gândi că pe fiecare sursă de venit nu depășesc plafonul de 24.960 de lei și nu trebuie să plătească deloc CASS. Toate aceste surse trebuie cumulate și abia apoi se analizează totalul în raport cu plafonul și, dacă se depășește, se plătește obligatoriu.

Pentru veniturile din proprietate intelectuală obținute de către cei care sunt și salariați ori pensionari nu se datorează CASS. Mai mult, atunci când vorbim de venituri din proprietate intelectuală, arendă sau asocieri pentru care se reține la sursă, de către plătitorul de venit, nu mai există nicio obligație prin declarația unică pentru CASS.

Asigurarea la sănătate prin declarația unică e valabilă până la termenul de depunere a următoarei declarații, cu excepția celor care se asigură facultativ.

În fine, cei care au estimat mai mult decât ajung să realizeze până la finalul anului nu vor mai fi obligați să plătească CASS-ul până la 15 martie anul viitor. Dacă l-au plătit, îl vor putea cere înapoi sau se va compensa cu alte datorii fiscale, conform Codului fiscal.

Important! Ordonanța menționată mai sus a venit cu niște clarificări privind valabilitatea asigurării la sănătate prin declarația unică. Ca să combată unele efecte secundare ale prelungirii termenului declarației unice anul acesta (de la 15 martie la 31 iulie), Guvernul a introdus în Codul fiscal specificația că cei care se asigură voluntar la sănătate nu pot fi asigurați în sistem mai mult de 12 luni de la data depunerii declarației unice. În lipsa acestei precizări unii ar fi ajuns să fie asigurați la sănătate pe o perioadă mai lungă decât cea pentru care se angajaseră să plătească.

Informațiile despre depunerea declarației unice în 2019 pot fi urmărite aici.