Actul de la baza administrației publice din România va fi adoptat prin OUG și noi ce avem de spus despre asta?

Pe 3 aprilie 2019, Parlamentul a pus cruce definitiv unui proiect legislativ pentru reglementarea Codului administrativ al României. Proiectul a avut un parcurs lamentabil, dar n-a fost numai vina lui - interesul față de acest proiect a pierdut meciul cu toate celelalte priorități ale Parlamentului din ultimii aproape doi ani (nici nu are rost să le mai menționez, le știm cu toții). Proiectul a fost adoptat, cu nenumărate vicii și fără să se bucure de atenția cuvenită, dar Curtea Constituțională a României (CCR) i-a pus eticheta de neconstituțional per ansamblu, ceea ce obliga Parlamentul să-l caseze și, eventual, să o ia de la cap cu același proiect și să țină cont de criticile formulate.

Din criticile Curții: nu s-a cerut avizul Consiliului Economic și Social, deși trebuia și nu s-a respectat principiul bicameralismului - o chestiune tipică Parlamentului nostru, pentru cine e curios să vadă ce votează o Cameră și ce adoptă, de fapt, cealaltă Cameră; din nefericire, nu toate proiectele ajung la CCR ca să constate deficiențele. 

Normalitatea impunea aici scrierea unui nou proiect și înregistrarea lui la Parlament, ca orice lege din România. Guvernul a decis să preia el frâiele situației și să facă, din nou, pe supereroul nechemat al procedurii legislative din statul nostru. 

Pe 30 mai 2019, la Ministerul Dezvoltării răsare în dezbatere un proiect de OUG cu Codul administrativ al României. În expunerea de motive a proiectului apare ideea că România și-a asumat niște obiective la nivelul UE, prin Acordul de parteneriat 2014-2020, iar printre strategiile concepute este și consolidarea administrației publice.

"Codul administrativ al României reprezintă prima intervenție normativă amplă din procesul de implementare a Strategiilor naționale care stabilesc cadrul general de răspuns la obiectivele generale, asumate și prin Acordul de parteneriat 2014-2020, privind adaptarea structurii și mandatelor administrației publice centrale și locale la nevoile cetățenilor, asigurarea cadrului optim pentru repartizarea competențelor între administrația publică centrală și cea locală, adaptarea sistemului de resurse umane la exigențele unei administrații moderne, debirocratizarea și simplificarea la nivelul administrației publice, consolidarea capacității administrației publice de a asigura calitatea și accesul la serviciile publice", conform expunerii de motive.

Mai departe, Guvernul arată și de ce e normal (a se citi constituțional) să intervină prin OUG în privința acestui act normativ de o mare importanță: "așa cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Constituționale, ordonanțele de urgență nu  pot fi adoptate  dacă afectează, dacă  au consecințe negative, dar, în schimb pot fi adoptate  dacă prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive  în domeniile  în care intervin".

Se continuă apoi cu ideea că trebuie să se pună capăt disfuncționalităților din administrația din țara noastră și că Guvernul e dator să gestioneze aceste situații. Iar urgența situației ar fi, spune Executivul, o oportunitate de finanțare europeană în contextul programării 2014-2020 și că acest Cod aflat acum în dezbatere va rezolva unele probleme existente acum în legislație și va permite deblocarea unor investiții.

În urmă cu câteva zile, ministrul dezvoltării, Daniel Suciu, preciza: "Nu vom adopta prin ordonanță de urgență acest Cod până când nu vom avea avizul Consiliului Economic și Social". Așadar, vara aceasta, cu certitudine, vom avea un Cod administrativ al României adoptat de Guvern.

Chiar Executivul denumește Codul administrativ ca fiind legea de bază a administrației publice din țara noastră - adică nu orice amărât de act. Codul va cuprinde laolaltă toate chestiunile de bază privind funcționarea administrației centrale, locale, statutul funcționarilor publici, instituția prefectului, dreptul de proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, răspunderea administrativă și serviciile publice.

Ca o piatră într-un pahar, aș putea arunca aici faptul că răspunderea administrativă a celor din administrația publică este arătată cu degetul de către cei care împart justiția și de către cei care o critică deopotrivă: răspunderii administrative nu i se oferă suficientă credibilitate, nu este folosită și este ștanțată de amprenta politicului de la un mandat la altul. Nu e, în niciun caz, o materie care să fie tratată cu urgență. Într-un stat cum ne dorim să avem, răspunderea administrativă ar trebui să scoată din funcții slujbașii corupți ai statului mult mai repede decât o face un dosar penal finalizat cu o condamnare definitivă.

Codul administrativ al României, o sumă de reglementări în peste 600 de articole de lege, nu poate să iasă din tolba unui legiutor cu jumătate de normă, cum e Guvernul. Chiar dacă va ajunge să fie trecut prin Parlament, așa cum se întâmplă cu toate celelalte ordonanțe, el va intra în vigoare ca fiind opera Guvernului și printr-un mecanism care nu a fost niciodată conceput pentru a propulsa în vigoare acte normative de o asemenea importanță.

Adoptarea unui Cod administrativ prin OUG arată, de fapt, de ce discuțiile pe tema ordonanțelor penale sau pe legile justiției nu s-au purtat în direcția care trebuia. La referendum am fost întrebați dacă suntem de acord cu ordonanțele de urgență pe chestiuni penale, dar problema e că Guvernul face abuz de aceste ordonanțe în toate domeniile. Adevărata problemă a scăpat atenției publice în tot acest timp și întrebarea trebuia să fie pusă în sensul în care să mai permitem Guvernului să adopte ordonanțe așa cum a făcut-o până acum: excesiv și haotic (intervențiile în legislația fiscală sunt suficiente pentru a exemplifica acest lucru), dictate de anumite interese (cum a fost cazul infamei Ordonanțe 13) ș.a.m.d.

În ultimele zile, am văzut dintr-o singură direcție venind ideea de a limita puterea Guvernului de a mai da ordonanțe de urgență. Propunerea ar trebui asumată de mult mai mulți dintre reprezentanții politici pe care votul din 26 mai i-a umplut de glorie. 

Până atunci, adică până la o modificare a Constituției în acest sens, dacă va veni vreodată, vom avea cu siguranță un Cod administrativ adoptat prin ordonanță de urgență, așa cum vrea Guvernul. Pensiile speciale pe care le cuprinde acest proiect sunt ultima grijă pe care ar trebui să o avem în momentul de față pentru că cine vrea să le dea, le poate da și printr-un alt act normativ, posibilități există. Aici e vorba de cu totul alte principii.