În legislația noastră există un act normativ de care legiuitorul nu s-a mai atins în toți acești ani - e vorba de Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților. La finalul lui 2020, însă, în Parlament a apărut o propunere legislativă care prevedea o serie de modificări la această lege.
Iată care ar fi fost principalele chestiuni cuprinse în proiectul de lege respins definitiv în Parlament:
- legea să-și extindă aplicabilitatea la toți angajatorii întreprinderi cu sediul în România, chiar dacă în prezent se aplică doar pentru firmele cu peste 20 de angajați; mai mult, să se aplice chiar și în cazul funcționarilor publici și personalului contractual din instituțiile publice (nu erau menționate însă și autoritățile publice);
- angajatorii să fie expres obligați să-și informeze angajații cu privire la situația economică, inclusiv situația financiară la zi a firmei respective, care sunt riscurile economice la care e supusă, direcțiile strategice de dezvoltare, domeniile de interes prioritar viitor, modul de alocare a resurselor, precum și care sunt măsurile concrete preconizate pentru atingerea acestor obiective; de asemenea, atunci când exista o amenințare cu privire la existența locurilor de muncă, angajatorii să fie obligați să le spună salariaților despre acest lucru (ce număr de posturi sunt în pericol, ce categorii de angajați etc.), să le spună despre politica de recrutare, inclusiv eventualele programe de internship sau ucenicie, despre restructurări, retehnologizări sau orice alte măsuri care au impact asupra ocupării forței de muncă;
- de asemenea, propunerea viza să departajeze foarte clar dreptul de informare conturat în această Lege 467 de dreptul la informare și consultare al angajaților în cadrul negocierilor colective, concedierilor colective sau al transferului de întreprindere, așa cum e reglementat în legislație;
- cât privește modul de informare, propunerea legislativă urma să completeze legea actuală cu obligația de a invita reprezentanții angajaților la ședințele conducerii și administrative ale firmei, înainte ca acestea să ia decizii care i-ar putea afecta; asta ar fi însemnat convocarea în scris, dreptul reprezentanților salariaților de a propune teme de discuție, dreptul de a lua cuvântul; ar fi existat, de asemenea, și obligația de a le răspunde acestora la observațiile, întrebările și propunerile formulate - nu oricum, ci în scris, în maximum 30 de zile; propunerea stabilea că deciziile luate fără participarea reprezentanților salariaților să fie nule absolut; modificarea s-ar fi reflectat și în Legea societăților, unde s-ar fi adăugat un capitol nou privitor la participarea salariaților la procesele decizionale la nivelul societăților;
- pentru firmele cu peste 50 de angajați, regulamentele interne ar fi trebuit completate cu procedura efectivă de consultări regulate, cel puțin lunare însă;
- tot pentru firmele cu peste 50 de angajați ar fi devenit obligatorie cofinanțarea, până la un nivel convenit în contractul colectiv, unui expert ales de reprezentanții salariaților, care să evalueze independent documente, informații și alte aspecte puse la dispoziție de către conducerea firmei sau care emană din surse oficiale; practic, putem vedea această propunere ca pe un drept al salariaților de a avea un soi de expert în legislația muncii pe care să îl consulte când au nelămuriri.
Aceeași propunere legislativă mai viza și modificarea Legii dialogului social, dar și a Codului muncii. De pildă, urmărea introducerea în Codul muncii a prevederii potrivit căreia la firmele unde sunt maximum cinci salariați, informarea și consultarea se va face direct de către angajator, individual sau împreună.
"Angajatorul este obligat să asigure cadrul logistic și timpul necesar, considerat timp de muncă, pentru desfășurarea adunărilor generale ale salariaților, în sistem de prezență fizică sau/și prin mijloace de comunicare la distanță în timp real, toți simultan sau, dacă salariații solicită sau se impune din motive tehnice obiective, eventual și/sau numai separat pe categorii de salariați în funcție de gruparea pe ture, sedii, tipuri de posturi și alte asemenea criterii", era mențiunea care ar fi urmat să fie introdusă în Codul muncii.
Atenție! Proiectul de lege respins definitiv de parlamentari pe 23 martie 2022 nu se poate aplica, acesta terminându-și traseul legislativ.