Cine și cum negociază contractul colectiv de muncă?

La nivel de unitate, angajatorul este reprezentat de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcționare. 

La nivel de sector de activitate sau grup de unități, interesele angajatorilor sunt reprezentate de către organizațiile patronale reprezentative sau desemnați prin acordul de voință al reprezentanților unităților din grupul constituit în mod voluntar.

La nivelul instituției bugetare și al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către conducătorul instituției, respectiv de conducătorii autorităților și instituțiilor publice, după caz, ori de către locțiitorii de drept ai acestora. 

La nivel de sector de activitate bugetar, de către reprezentantul legal al autorității publice centrale competente.

Angajații, în schimb, sunt reprezentați astfel:

• la nivel de unitate, de către sindicatele legal constituite și reprezentative:
• în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ, reprezentarea se face de către federația la care este afiliat sindicatul, dacă federația este reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea;
• acolo unde nu sunt constituite sindicate, de către reprezentanții aleși ai angajaților;
• la nivelul grupurilor de unități și al sectoarelor de activitate, de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative;
• la nivelul instituțiilor bugetare și al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către organizațiile sindicale reprezentative.

În unitățile în care nu există sindicate reprezentative, negocierea contractului colectiv de muncă se face după cum urmează:

• dacă există un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federație sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de către reprezentanții federației sindicale, la solicitarea și în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții aleși ai angajaților;
• dacă există un sindicat neafiliat la o federație sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu există niciun sindicat, negocierea se face numai de către reprezentanții angajaților.

În cazul în care la nivelul grupului de unități nu există organizații sindicale reprezentative care să reprezinte cel puțin jumătate din numărul total de angajați ai grupului de unități, la negocierea contractului colectiv de muncă salariații sunt reprezentați după cum urmează:

• de către reprezentanții mandatați de organizațiile sindicale reprezentative din cadrul fiecărei unități care au decis constituirea grupului;
• pentru unitățile membre ale grupului în care nu există sindicate reprezentative, dar există sindicate afiliate la federații sindicale reprezentative în sectorul de activitate în care s-a constituit grupul, angajații sunt reprezentați de către federațiile sindicale respective, în baza solicitării și mandatului sindicatelor, și de reprezentanții angajaților din respectivele unități.

Federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de grupuri de unități în care au sindicate afiliate, la solicitarea și în baza mandatului din partea acestora. Confederațiile sindicale reprezentative la nivel național conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivelul sectoarelor de activitate în care au federații membre, la solicitarea și în baza mandatului din partea acestora.

Contractele colective de muncă, încheiate la orice nivel, nu pot fi semnate decât de reprezentanții mandatați în acest sens ai părților care au negociat. 

Anterior încheierii și semnării contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate, angajatorii membri ai organizațiilor patronale reprezentative la nivel de sector de activitate, precum și organizațiile sindicale membre ale confederațiilor sindicale participante la negocieri își vor împuternici reprezentanții să negocieze prin mandat special.

Negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate

Negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de angajați. Inițiativa negocierii aparține angajatorului, cu cel puțin 45 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiționale la contractele colective de muncă.

Obligația inițierii negocierii colective nu se poate confunda cu obligația încheierii unui contract sau acord colectiv de muncă, părțile fiind libere să decidă dacă și în ce condiții își asumă obligații sau.

În cazul în care angajatorul nu inițiază negocierea, aceasta va începe la cererea scrisă a organizației sindicale reprezentative sau a reprezentanților angajaților, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării. Durata negocierii colective nu poate depăși 60 de zile calendaristice, dar poate fi prelungită prin acordul părților.

Deși termenul de 45 de zile se referă situația în care există un contract colectiv de muncă încheiat și face trimitere la momentul în care acesta expiră, el poate fi raportat și la momentul îndeplinirii condițiilor imperative privind inițierea negocierii colective, respectiv depășirea numărului minim de 21 de salariați.

Declanșarea negocierii colective, în ambele situații, este obligatorie atunci când organizația sindicală sau reprezentanții salariaților au solicitat acest lucru în baza art. 129 alin (4) din Legea nr. 62/2011. 

Angajatorul, în urma sesizării scrise a organizației sindicale reprezentative sau a reprezentanților salariaților, va convoca, în cel mult cinci zile, toate părțile îndreptățite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.

Angajatorul are astfel un termen de cel mult 15 zile, din momentul în care partea care reprezintă salariații solicită declanșarea negocierilor colective, pentru convocarea tuturor părților îndreptățite să participe la  negocierea contractului colectiv de muncă. 

La prima ședință de negociere se stabilesc informațiile publice și cu caracter confidențial pe care angajatorul le va pune la dispoziția delegaților sindicali sau ai reprezentanților angajaților, conform legii și data până la care urmează a îndeplini această obligație. Acestora le este interzis sa divulge angajaților sau terților orice informații care, în interesul legitim al întreprinderii, le-au fost furnizate în mod expres cu titlu confidențial. 

Informațiile pe care angajatorul le va pune la dispoziția delegaților sindicali ori a reprezentanților angajaților, după caz, vor cuprinde cel puțin date referitoare la:

• situația economico-financiară la zi
• situația ocupării forței de muncă

Procesul verbal al primei ședințe de negociere va cuprinde și:

• componența nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unor împuterniciri scrise
• nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă
• durata maximă a negocierilor convenită de părți
• locul și calendarul reuniunilor
• dovada reprezentativității părților participante la negocieri
• dovada convocării tuturor părților îndreptățite să participe la negociere
• alte detalii privind negocierea

La fiecare ședință de negociere se vor încheia procese-verbale semnate de reprezentanții mandatați ai părților în care se va consemna conținutul negocierilor. La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere, fiind interzisă orice imixtiune a autorităților publice, sub orice formă și modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor colective de muncă.

Prin contractele colective de muncă se pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.

În situația în care există un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior (sector de activitate sau grup de unități), contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior. De asemenea, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractul colectiv de muncă.

Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate. Nulitatea se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. În cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, părțile pot conveni renegocierea acestora, iar până în momentul renegocierii se vor aplica prevederile mai favorabile angajaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivelul superior.

Contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.

Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.

Din coroborarea dispozițiilor art. 121 alin (1), art. 1 lit. b), i), j), q), s), w) și art. 3 din Legea 62/2011 cu cele ale art. 229 alin (2) și ale art. 39 alin (1) lit. k) din Codul Muncii, respectiv obligația angajatorului care are încadrați în muncă cel puțin 21 de salariați de a iniția sau declanșa negocierea colectivă, dreptul salariaților de a se asocia și la negocieri colective și individuale, precum și libertatea partenerilor sociali de a-și recunoaște reciproc legitimitatea, se poate concluziona că pot fi negociate și încheiate contracte colective de muncă și în cadrul unităților mici, dacă părțile ajung la un acord în acest sens. 

Cu alte cuvinte, deși angajatorului nu-i este impusă o astfel de obligație, iar salariaților, atunci când îndeplinesc condiția numerică (cel puțin 15 din aceeași unitate), le este recunoscut dreptul de a-și înființa un sindicat, pot fi negociate și încheiate contracte/acorduri colective de muncă și în cazul în care angajatorul are mai puțin de 21 de salariați.

Negocierea contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate sau grup de unități

Contractele colective de muncă pot fi negociate și la nivel de sector de activitate sau grup de unități. Conform art. 1 lit. r) din legea 62/2011, sectoarele de activitate sunt sectoarele economiei naționale care se stabilesc de către Consiliul Național Tripartit și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Grupul de unități este forma de structurare în vederea negocierii colective la acest nivel. Se poate constitui din două sau mai multe unități care au același obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea activităților din economia națională, denumit în continuare cod CAEN. Companiile naționale, regiile autonome, instituțiile sau autoritățile publice pot constitui grupuri de unități dacă au în componență, în subordine ori în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă.

În acest moment, prin HG nr. 1260/2011, sunt stabilite 30 de sectoare de activitate:

1. Agricultura, acvacultura și pescuitul. Silvicultura și economia vânatului
2. Industria extractivă
3.  Energie, petrol și gaze și minerit energetic
4. Industria alimentară, a băuturilor și tutunului
5.  Industria textilă, produse textile, îmbrăcăminte. Pielărie și încălțăminte
6. Exploatarea și prelucrarea primară a lemnului. Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie
7. Industria chimică și petrochimică și activități conexe
8. Industria sticlei și a ceramicii fine. Industria materialelor de construcții - fabricarea altor produse din minerale nemetalice
9. Industria metalurgică
10.  Industria construcțiilor de mașini și construcții metalice
11.  Industria echipamentelor electrice, electronice și mecanică fină. Alte activități industriale
12. Industria mobilei. Alte activități industriale
13. Servicii comunitare și utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului
14. Construcții civile și industriale
15. Comerț
16. Transporturi terestre și servicii conexe
17. Transporturi pe apă și servicii conexe. Transporturi aeriene și servicii conexe
18.  Poștă și curierat
19. Turism, hoteluri și restaurante
20. Cultură și mass-media
21. Tehnologia informației și telecomunicații
22. Activități financiare, bancare și de asigurări
23. Servicii de asistență, consultanță, suport. Alte activități de servicii
24. Administrație publică. Activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale
25. Învățământ preuniversitar
26. Învățământ superior 
27. Sănătate. Activități sanitar-veterinare
28. Asistență socială
29. Activități sportive, jocuri de noroc și pariuri. Alte activități asociative  
30. Cercetare științifică și dezvoltare tehnologică

Unitățile din același sector de activitate definite prin apartenența la aceeași diviziune, grupă sau clasă, conform codului CAEN, se pot constitui voluntar în grupuri de unități, în vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv. Angajatorii care intenționează să negocieze contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități pot constitui în mod voluntar grupul de unități, atât prin hotărâre judecătorească de constituire, cât și prin proces-verbal sau orice altă convenție scrisă între părți.

Salariații sunt reprezentați de către organizațiile sindicale reprezentative, nefiind posibilă participarea reprezentanților salariaților. 

Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din sectorul de activitate sau grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

În contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate, pentru personalul din sectorul bugetar, părțile vor stabili expres modalitățile de negociere a contractelor colective de muncă la nivelul autorităților și instituțiilor care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, autorități/instituții aflate în coordonarea sau în subordonarea autorității publice centrale.

Contractele colective de muncă la nivel de sectoare de activitate și grupuri de unități, precum și actele adiționale la acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, prin grija părților semnatare.

Nedepunerea spre publicare de către părțile semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități sau sector de activitate se sancționează  cu amendă de 3.000 lei, iar răspunderea este solidară.

Acest material face parte dintr-o serie de articole pe tema dialogului social. Toate materialele din serie se regăsesc aici.