Salariatul de muncă temporară e cel care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă. Munca prin agent de muncă temporar este reglementată în Codul muncii și, în mod special, în HG nr. 1256/2011.
Practic, salariatul de muncă temporară nu e al utilizatorului, nu cu acesta are el încheiat un raport de muncă în mod direct, dar în virtutea mecanismului muncii prin agent (cel care l-a angajat), lucrează pentru o perioadă limitată de timp pentru altcineva. Cine îi plătește salariul? Agentul de muncă temporară, nu utilizatorul, adică cel la care are stabilită misiunea de muncă temporară.
Salariații temporari au acces la toate serviciile și facilitățile acordate de utilizator, în aceleași condiții ca și ceilalți salariați ai acestuia. Codul muncii stabilește în clar acest principiu al egalității de tratament.
O fațetă a acestui principiu este salariul egal pentru muncă egală: mai exact, salariul angajatului temporar trebuie să fie la fel cu al angajatului permanent, propriu al utilizatorului care prestează aceeași muncă. "În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă și care prestează aceeași muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului", prevede, în continuare Codul muncii.
„Vorbim de salariați comparabili, însemnând fie un salariat care desfășoară sau are exact aceeași funcție pe care o am și eu, fie cazul în care au aceleași atribuții și obligații pe care le am și eu atunci sunt similari cumva. Dar ei nu pot fi plătiți și nu pot avea drepturi sub cele pe care le au salariații proprii ai utilizatorului pentru că, în acest fel, evident că s-ar eroda cumva, pe lângă principiul egalității de șanse și de tratament, dar s-ar eroda și drepturile lucrătorilor și aș acționa cumva cu dublă măsură (...)
În cazul în care avem încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioadele dintre misiuni salariatul are acces la facilitățile existente la nivelul agentului de muncă temporară în ceea ce privește și formarea profesională și prevederile legale privind creșterea copilului (...)
neasigurarea condițiilor de muncă la nivelul celor de care beneficiază salariații similar se sancționează cu amendă între 2.000 și 3.000 de lei”, a explicat recent consilierul juridic specializat în relații de muncă, Dan Năstase, într-un webinar organizat de avocatnet.ro pe tema contractelor pe perioadă pe perioadă determinată și muncii prin agent de muncă temporară.
De asemenea, a mai precizat specialistul, răspunzând la una dintre întrebările adresate, angajații agentului de muncă temporară se pot organiza sindical: „În condițiile în care sunt mai mult de 15 în aceeași unitate își pot înființa sindicat în condițiile în care au un număr al membrilor care depășește 50% din totalul angajaților se pot organiza în sindicat sau se pot afilia la rândul lor unor sindicate pe principiul pe criteriul sectoarelor de activitate. Evident, au un contract, nu trebuie să uităm acest lucru, ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, la bază. Că are anumite specificități, sigur, ține de altceva, dar el este, la bază, un raport de muncă în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată”.