Își poate asuma angajatul riscurile unei activități pentru care nu este apt din punct de vedere medical?

Angajarea în muncă este condiționată, în primul rând, de obținerea certificatului medical care confirmă că persoana respectivă este aptă din punct de vedere medical pentru prestarea activității specifice funcției pe care urmează să o ocupe, în funcție de specificul activității și de condițiile de muncă.

Legiuitorul a stabilit că încheierea unui contract de muncă în lipsa certificatului medical atrage nulitatea acestuia, fiind totuși o nulitate relativă sau remediabilă, conform art. 57 alin (3) din Codul muncii – „Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.”  

Practic, un contract de muncă ar putea fi executat în continuare chiar dacă la încheierea lui nu au fost respectate condițiile legale privind certificatul medical (fișa de aptitudini), dar numai în cazul în care ulterior medicul de medicina muncii a constatat că salariatul este apt pentru a presta activitatea pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă.

În același timp, angajatorii trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătății lucrătorilor, având obligația de a o actualiza dacă s-au produs schimbări semnificative sau atunci când rezultatele supravegherii sănătății o impun.

Supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.

O altă obligație a angajatorilor este de a asigura fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor și de a completa fișa de identificare a factorilor de risc profesional pe baza căreia medicii de medicina muncii vor constata dacă și și ce măsură persoanele examinate sunt apte pentru desfășurarea unei activități.

Conform art. 9 din HG 355/2007, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical, iar medicul specialist de medicina muncii poate solicita și alte investigații și examene medicale de specialitate.

Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabilește aptitudinea/aptitudinea condiționată/ inaptitudinea permanentă sau temporară în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă în care angajatorul îi va desemna să lucreze privind:

• compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre eventualele afecțiuni prezente în momentul examinării și viitorul loc de muncă;
• existența sau inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol sănătatea și securitatea celorlalți lucrători de la același loc de muncă;
• existența sau inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol securitatea unității și/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
• existența sau inexistența unui risc pentru sănătatea populației căreia îi asigură servicii.

În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine avizul medical va fi „apt condiționat”, angajatorul având obligația de a respecta indicațiile și recomandările precizate.

Salariatul nu ar putea desfășura o activitate pentru care nu este apt din punct de vedere medical și nici apt condiționat dacă recomandările medicale nu pot fi respectate, răspunderea fiind a angajatorului.

În aceste situații sunt incidente și dispozițiile privind drepturile salariaților recunoscute prin lege, drepturi la care aceștia nu pot renunța, fiind exclusă varianta în care salariatul și-ar exprima consimțământul pentru a presta o activitate care este incompatibilă cu starea sa de sănătate ori i-ar pune sănătatea în pericol.

În cuprinsul fișei de identificare a factorilor de risc profesional angajatorii vor preciza, pe lângă denumirea postului și a locului de muncă și:

• descrierea activității,
• riscurile identificate,
• numărul de ore de muncă / schimburi / pauzele prevăzute / ore de noapte,
• operațiunile executate,
• descrierea spațiului de lucru (dimensiunile încăperii, suprafața de lucru, eventuale deplasări),
• intensitatea efortului fizic,
• gesturile profesionale specifice,
• dacă există suprasolicitări (vizuale/ auditive/ neuropsihosenzoriale / osteomusculoarticulare),
• expunerea la agenți chimici / biologici / zgomot profesional / radiații,
• condițiile de microclimat.

Pe baza acestor informații, medicii de medicina muncii vor stabili dacă există incompatibilități între eventualele afecțiuni prezente în momentul examinării și viitorul loc de muncă și vor elibera fișa de aptitudini.