SpaceNet și Telekom, furnizori de servicii de internet (și telefonie, în cazul Telekom) în Germania, au contestat obligația impusă de legea germană de a păstra, începând cu 1 iulie 2017, anumite date de transfer și date de localizare aferente telecomunicațiilor clienților lor. Cu unele excepții, legea germană privind telecomunicațiile le impune furnizorilor de astfel de servicii păstrarea generalizată și nediferențiată, pentru o perioadă de mai multe săptămâni (10 sau 4, în anumite situații), a celei mai mari părți a datelor de transfer și a datelor de localizare ale utilizatorilor finali. Așa s-a ajuns ca instanța administrativă federală germană să adreseze problema judecătorilor europeni.
Prin hotărârea dată marți în cauzele conexate C-793/19 și C-794/19, CJUE își confirmă jurisprudența anterioară și decide că dreptul Uniunii se opune unor măsuri legislative care prevăd, cu titlu preventiv, în scopul combaterii criminalității grave și al prevenirii amenințărilor grave la adresa siguranței publice, o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare.
Dreptul Uniunii nu s-ar opune însă dacă reglementarea națională de acest fel ar fi necesară în situații în care statul membru în cauză se confruntă cu o amenințare gravă la adresa securității naționale, care se dovedește reală și actuală sau previzibilă, de pildă.
Din informațiile analizate, CJUE a constatat că legea germană privind telecomunicațiile prevedea o obligație de păstrare ce se extindea un ansamblu foarte larg de date de transfer și de date de localizare, care, păstrate timp de zece/patru săptămâni, poate permite să se deducă concluzii foarte precise cu privire la viața privată a persoanelor ale căror date sunt păstrate, precum obiceiurile din viața cotidiană, locurile de reședință permanentă sau temporară, deplasările zilnice sau alte deplasări, activitățile desfășurate, relațiile sociale ale acestor persoane și mediile sociale frecventate de ele și în special să se stabilească un profil al persoanelor menționate.