Dosarele de retrocedari introduse in instanta inainte de mai 2013 pot fi solutionate mai repede

Legea nr. 165/2013, denumita si noua lege a retrocedarilor, a intrat in vigoare la 20 mai 2013 si prevede ca plata despagubirilor in dosarele deja aprobate de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, precum si a sumelor instituite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile, se va face in termen de 5 ani, in transe anuale egale.

Acelasi act normativ prevede, la art. 34, alin. (1), ca dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a legii, adica in mai 2013. Acest lucru inseamna ca dosarele vor fi solutionate in termen de 5 ani, pana in 2018.

In ceea ce priveste dosarelor de fond funciar, acestea vor fi solutionate in termen de 36 de luni, adica pana in 2016.

In plus, potrivit art. 4 din legea mentionata, noile dispozitii se aplica atat cererilor formulate si depuse, in termen legal, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a noilor reguli, precum si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate deja pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.

Aceste reglementari au fost, insa, declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala a Romaniei, in urma unei exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 cu raportare la art. 34 din Legea nr. 165/2013, ridicata de Eugenia Grigoras in Dosarul nr. 5.265/2/2012* al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Mai exact, magistratii au admis exceptia de neconstitutionalitate si au stabilit ca prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii, respectiv 20 mai 2013.

Practic, acest lucru inseamna ca termenul de solutionare de 5 ani impus de noua lege a retrocedarilor NU se aplica si in cazul dosarelor aflate pe rolul instantelor inainte de 20 mai 2013, aceste dosare urmandu-si cursul in baza reglementarilor in vigoare la data introducerii lor in instanta. Asadar, ele ar putea fi solutionate mai repede decat cele introduse dupa intrarea in vigoare ale noilor reglementari.

Actul normativ care stabileste acest lucru a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513, din 9 iulie 2014. Este vorba despre Decizia CCR nr. 269/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b) teza intai din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, definitiva si general obligatorie incepand de miercuri. De asemenea, hotararea se va comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Termene "inacceptabil de indelungate" si discriminari in fata legii

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca este incalcat principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice.

Aceasta intrucat, prin prevederile de lege criticate, a fost instituita o diferenta de tratament intre persoane care au facut aceleasi demersuri in fata organelor abilitate, dar situatia lor difera in prezent din cauza faptului ca autoritatile administrative nu le-au solutionat cererile in acelasi timp. Prin urmare, stabilirea intinderii despagubirilor cuvenite pentru imobilele nerestituibile in natura se face potrivit unor reguli diferite, dezavantajoase.

Autorii exceptiei critica si stabilirea unor termene „inacceptabil de indelungate” pentru solutionarea cererilor de despagubire, si aceasta doar in faza administrativa, durata acestora neputand fi considerata rezonabila. In acelasi timp, se suspenda din nou emiterea de hotarari, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile in posesie si orice alte proceduri administrative.

De aceeasi parere este si Avocatul Poporului, care, in punctul de vedere transmis in instanta, considera ca normele cuprinse in art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv si contravin Constitutiei.

In baza acestor norme, este ridicata din oficiu exceptia prematuritatii actiunilor formulate in temeiul legilor de restituire in vigoare pana la aparitia Legii nr. 165/2013. De asemenea, acestea actioneaza asupra fazei initiale de constituire a situatiei juridice, modificand in mod esential regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare in judecata in termenul legal, cu incalcarea principiului tempus regit actum.

Mai mult decat atat, Avocatul apreciaza, de asemenea, ca prevederile art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere si principiului egalitatii in drepturi, intrucat prin instituirea noilor reguli privind solutionarea dosarelor, care ar determina judecatorul sa respinga cererile de chemare in judecata ca prematur introduse, se creeaza premisele unei discriminari fara un criteriu obiectiv si rezonabil de diferentiere.

"Astfel, persoanele ale caror procese s-au finalizat inainte de intrarea in vigoare a legii s-au aflat intr-o situatie mai favorabila, dar discriminatorie fata de persoanele ale caror procese au fost in curs de solutionare la data intrarii in vigoare", subliniaza Avocatul Poporului.

Cum motiveaza Curtea aceasta decizie?

Redam mai jos un fragment din motivarea CCR:

Dupa intrarea in vigoare a legii mentionate, instantele au ridicat din oficiu exceptia prematuritatii cererilor de chemare in judecata, in considerarea faptului ca prin dispozitiile art. 34 alin. (1) din aceasta s-au stabilit anumite termene in care Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor [autoritate nou-constituita, care, in virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor] poate emite titlurile de compensare prin puncte.

Aceste termene sunt de 60 de luni pentru solutionarea dosarelor referitoare la imobilele revendicate in temeiul Legii nr. 10/2001 si de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar.

Termenele mentionate au inceput sa curga de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), iar instantele de judecata au apreciat ca, inauntrul acestora, persoanele indreptatite la masuri reparatorii nu pot formula actiuni indreptate impotriva refuzului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor de a solutiona dosarele de despagubire, refuz dedus din lipsa oricarui raspuns cu privire la emiterea titlului de despagubire cuvenit.

Este vorba despre actiunile in contencios administrativ intemeiate pe prevederile art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care permiteau persoanelor indreptatite ca, in conditiile inexistentei - in legislatia anterioara Legii nr. 165/2013 - a unui termen impus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor pentru a emite decizia reprezentand titlu de despagubire, sa conteste in instanta refuzul nejustificat al autoritatii administrative de a solutiona dosarul de stabilire a despagubirilor cuvenite.

In acest context, Curtea observa ca se ridica problema constitutionalitatii prevederilor de lege criticate din perspectiva situatiei actiunilor introduse la instante inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrarii in vigoare a legii, si in care instantele pun in discutie aplicarea termenelor prevazute de art. 34 alin. (1) din legea amintita. In ce priveste acest tip de cauze, Curtea constata ca art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natura sa incalce egalitatea armelor, ca garantie a dreptului la un proces echitabil, in ipoteza in care se interpreteaza ca termenele prevazute de acesta sunt aplicabile si proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii in vigoare a legii.

Astfel, Curtea retine ca ipoteza in care se pune in discutie constitutionalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea in care instanta de contencios administrativ este sesizata in conditiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 de persoana indreptatita, nemultumita de nesolutionarea de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a dosarului transmis de entitatea detinatoare (in lipsa unui termen prevazut de lege in care aceasta sa fie obligata sa emita o decizie), nesolutionare asimilata - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat in fata instantei de contencios administrativ competente.

Curtea constata ca, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit in beneficiul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru solutionarea dosarelor inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, termen cu o durata semnificativa, de 5 ani, care se adauga la intervalul de timp deja scurs de la momentul inregistrarii dosarelor pana la introducerea cererii de chemare in judecata, in care autoritatea administrativa a trenat solutionarea acestora.

Aplicarea in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are ca efect, in interpretarea data acestora de instantele chemate sa le aplice, respingerea ca „devenite premature” a actiunilor introduse de persoanele indreptatite la obtinerea de despagubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare intreprinse de acestea in scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementata in prezent prin dispozitiile aceluiasi text de lege. In acest context, Curtea observa ca, desi desfasurarea si finalizarea procesului fusesera prefigurate si anticipate de reclamant, intr-un anumit cadru normativ, existent la momentul initierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifica regulile pe care ar fi trebuit sa le aiba in vedere instanta in solutionarea acestuia.

Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in sensul ca ar fi aplicabile si cauzelor pendinte le confera caracter neconstitutional, intrucat determina modificarea cursului procesului chiar in timpul judecarii sale, creand doar pentru una dintre partile aflate in proces o situatie mai favorabila. Mai mult decat atat, Curtea observa ca regimul mai avantajos, apt sa conduca la o solutie favorabila, profita unei institutii a statului, care este parata intr-un proces.

Textul integral al Deciziei CCR va fi disponibil in perioada urmatoare in sectiunea noastra de legislatie.