avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte Valer Dorneanu - judecator Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator Mircea stefan Minea - judecator Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Tudorel Toader - judecator Valentina Barbateanu - magistrat-asistent Cu participarea, in sedinta publica din 18 martie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 cu raportare la art. 34 si art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, ridicata de Eugenia Grigoras in Dosarul nr. 5.265/2/2012* al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, ridicata de Deák Albert si Balázs Károly Zsolt in Dosarul nr. 24.905/211/2012 al Tribunalului Cluj - Sectia civila, si exceptia de neconstitutionalitate a art. 4 din aceeasi lege, ridicata de Cristian Ionescu in Dosarul nr. 6.209/63/2013 al Tribunalului Dolj - Sectia de contencios administrativ si fiscal, exceptii care constituie obiectul dosarelor nr. 693D/2013, nr. 697D/2013 si, respectiv, nr. 772D/2013 ale Curtii Constitutionale.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 18 martie 2014, in prezenta aparatorului ales al autorului exceptiei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 693D/2013 si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, a dispus, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 697D/2013 si nr. 772D/2013 la Dosarul nr. 693 D/2013, care a fost primul inregistrat. La aceeasi data, in temeiul prevederilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai buna studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amanat pronuntarea mai intai pentru data de 1 aprilie 2014, iar apoi pentru 8 aprilie 2014, 6 mai 2014 si 7 mai 2014, data la care a pronuntat prezenta decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
3. Prin incheierile din 14 octombrie 2013, 22 octombrie 2013 si 13 noiembrie 2013, pronuntate in dosarele nr. 5.265/2/2012*, nr. 24.905/211/2012 si, respectiv, nr. 6.209/63/2013, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Cluj - Sectia civila si Tribunalul Dolj - Sectia de contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 raportat la art. 34 si art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, si, respectiv, cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din aceeasi lege, exceptie ridicata de Eugenia Grigoras, de Deák Albert si Balázs Károly Zsolt si, respectiv, de Cristian Ionescu, in cauze civile avand ca obiect solutionarea unor cereri de restituire a unor imobile, intemeiate pe Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cauze in care instantele, din oficiu, au ridicat exceptia prematuritatii cererilor.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca aplicarea in litigiile pendinte a unor norme legale noi care ar conduce la respingerea ca inadmisibila a actiunii, fara sa se mai examineze fondul cauzei, sau la o solutie diferita de cea previzibila la introducerea actiunii contravine principiului neretroactivitatii legii civile, dreptului de acces liber la justitie si dreptului la un proces echitabil. in acelasi sens se arata ca interventia statului intr-un litigiu in care el insusi este implicat ca parat, prin emiterea unei noi reglementari, aplicabila de instanta cauzei si care ii este net favorabila, incalca principiul egalitatii de arme, in detrimentul partii adverse.
5. Se sustine, de asemenea, ca este incalcat principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, prin prevederile de lege criticate fiind instituita o diferenta de tratament intre persoane care au facut aceleasi demersuri in fata organelor abilitate, dar situatia lor difera in prezent din cauza faptului ca autoritatile administrative nu le-au solutionat cererile in acelasi timp, astfel ca stabilirea intinderii despagubirilor cuvenite pentru imobilele nerestituibile in natura se face potrivit unor reguli diferite, dezavantajoase. Se apreciaza, totodata, ca prevederile din Legea nr. 165/2013 referitoare la posibilitatea de reglementare ulterioara, prin normele de aplicare a legii, a modalitatii de valorificare in numerar, renuntarea la aplicarea standardelor internationale de evaluare, calcularea despagubirilor pe baza grilei notariale si lipsa posibilitatii indexarii in functie de inflatie, incalca principiul neretroactivitatii, cel al drepturilor castigate si cel al nediscriminarii.
6. Se mai invoca si incalcarea independentei justitiei, aratandu-se, in acest sens, ca prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 165/2013 si cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii ei in vigoare sunt golite de continut deciziile prin care, in multe dintre cauzele privind restituirea imobilelor preluate abuziv, inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus rejudecarea, decizii care contin si „prevederi privind aplicarea si interpretarea legii in cauza (speta) respectiva”.
7. Autorii exceptiei critica si stabilirea unor termene „inacceptabil de indelungate” pentru solutionarea cererilor de despagubire, si aceasta doar in faza administrativa, durata acestora neputand fi considerata rezonabila, in intelesul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si al art. 21 alin. (3) din Constitutie. in acelasi timp se suspenda din nou emiterea de hotarari, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile in posesie si orice alte proceduri administrative.
8. Se mai considera ca art. 4 coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 potrivit caruia Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor este abilitata sa invalideze deciziile entitatilor investite contravine principiului neretroactivitatii, celui al securitatii raporturilor juridice, al increderii legitime consacrate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenta in care s-a statuat, totodata, ca o decizie administrativa prin care i se recunoaste partii interesate un drept la reparatie este suficienta pentru a crea un „interes patrimonial”
aparat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De aceea, neexecutarea unei astfel de decizii, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaste dreptul la o despagubire intr-un cuantum pe care aceasta il stabileste si, cu atat mai mult, neexecutarea unei hotarari judecatoresti ce recunoaste un drept la despagubire, chiar daca suma nu a fost stabilita, constituie o ingerinta in dreptul de proprietate in sensul primei fraze din primul alineat al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie. Se mai arata ca aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar insemna si incalcarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie din perspectiva creantei contra statului calculata la o alta valoare decat cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi.
aparat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De aceea, neexecutarea unei astfel de decizii, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaste dreptul la o despagubire intr-un cuantum pe care aceasta il stabileste si, cu atat mai mult, neexecutarea unei hotarari judecatoresti ce recunoaste un drept la despagubire, chiar daca suma nu a fost stabilita, constituie o ingerinta in dreptul de proprietate in sensul primei fraze din primul alineat al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie. Se mai arata ca aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar insemna si incalcarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie din perspectiva creantei contra statului calculata la o alta valoare decat cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi.
9. Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Cluj - Sectia civila si Tribunalul Dolj - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca prevederile de lege criticate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate ce formeaza obiectul Dosarului nr. 693D/2013 nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 sau art. 21 din Constitutie. in ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului neretroactivitatii legii, arata ca trebuie facuta distinctia intre situatiile juridice de natura legala, carora li se aplica legea noua, in masura in care aceasta le surprinde in curs de constituire, si situatii juridice voluntare, care raman supuse, in ceea ce priveste validitatea conditiilor de fond si de forma, legii in vigoare la data intocmirii actului juridic care le-a dat nastere. Unor situatii juridice voluntare nu poate fi asimilata insa situatia actiunilor in justitie aflate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013. Dimpotriva, acestea sunt asimilabile unor situatii juridice legale, in desfasurare, surprinse de legea noua inaintea definitivarii lor si, de aceea, intrand sub incidenta noului act normativ. De asemenea, instanta considera ca nu se incalca nici principiul nediscriminarii, intrucat situatia de dezavantaj sau discriminare in care s-ar gasi unele persoane are o justificare obiectiva, necesitatea reglementarii legale a situatiilor generate de volumul mare al notificarilor nesolutionate si masurile ce s-au impus prin Hotararea-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei. Nu se incalca nici art. 21 din Constitutie, intrucat prin prevederile de lege criticate doar s-au stabilit noi termene pentru solutionarea administrativa a cererilor de restituire, la expirarea carora orice persoana interesata se poate adresa instantei judecatoresti pentru verificarea legalitatii deciziilor si dispozitiilor emise in aceasta procedura. Apreciaza, totodata, ca sunt garantate creantele asupra statului, raportat la modalitatea de despagubire reglementata de noua lege. Nu se poate retine nici incalcarea art. 126 din Constitutie, instantele judecatoresti urmand a se pronunta in raport cu dispozitiile legale aplicabile spetei.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
11. Avocatul Poporului, in punctul de vedere transmis in Dosarul nr. 693D/2013, considera ca normele cuprinse in art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, contravenind art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat in baza acestora este ridicata din oficiu exceptia prematuritatii actiunilor formulate in temeiul legilor de restituire in vigoare pana la aparitia Legii nr. 165/2013. De asemenea, acestea actioneaza asupra fazei initiale de constituire a situatiei juridice, modificand in mod esential regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare in judecata in termenul legal, cu incalcarea principiului tempus regit actum.
12. Considera, de asemenea, ca prevederile art. 4 raportate la art. 34 si art. 35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere si principiului egalitatii in drepturi, intrucat prin instituirea noilor reguli privind solutionarea dosarelor, care ar determina judecatorul sa respinga cererile de chemare in judecata ca prematur introduse, se creeaza premisele unei discriminari fara un criteriu obiectiv si rezonabil de diferentiere. Astfel, persoanele ale caror procese s-au finalizat inainte de intrarea in vigoare a legii s-au aflat intr-o situatie mai favorabila, dar discriminatorie fata de persoanele ale caror procese au fost in curs de solutionare la data intrarii in vigoare.
13. Cu privire la celelalte critici de neconstitutionalitate apreciaza ca nu pot fi retinute. Precizeaza ca, prin faptul ca legiuitorul a impus noi termene de solutionare a dosarelor aflate in lucru, dar si alte termene de sesizare a instantei de judecata, nu se aduce atingere accesului liber la justitie, intrucat dreptul persoanelor indreptatite de a se prevala, neingradit, de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil, nu este ingradit.
14. in punctul de vedere transmis in Dosarul nr. 697D/2013, Avocatul Poporului isi mentine opinia referitoare la incalcarea art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie si apreciaza, de asemenea, ca prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere si dreptului la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit in procesul de realizare a justitiei, intrucat exceptia prematuritatii este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta, care, odata admisa, face ca actiunea sa fie respinsa. Or, asa cum a aratat si Curtea Constitutionala in Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecatoreasca in imposibilitatea de a functiona, chiar daca numai cu referire la o anumita categorie de cauze si pentru o anumita perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autoritati. in acest context, apreciaza ca reluarea procedurilor cu caracter administrativ ca urmare a respingerii actiunii ca inadmisibila sau prematur introdusa din cauza noilor termene legale de solutionare a dosarelor contravine si principiului solutionarii cauzei intr-un termen optim si previzibil prevazut de art. 6 din Codul de procedura civila, ca o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
15. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, notele si concluziile scrise depuse la dosare si sustinerile reprezentantului partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
16. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
17. Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit incheierii Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal care constituie actul de sesizare a Curtii Constitutionale in Dosarul nr. 693D/2013, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 4 cu raportare la art. 34 si art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania. Din motivarea scrisa a exceptiei de neconstitutionalitate rezulta, insa, ca autorul acesteia a criticat doar prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) si art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
18. in ce priveste Dosarul nr. 697D/2013, Curtea Constitutionala constata ca, desi Tribunalul Cluj - Sectia civila a retinut ca obiect al exceptiei doar prevederile art. 4, indicat expres si de autorii exceptiei de neconstitutionalitate, in realitate, din notele scrise in cuprinsul carora aceasta este motivata, rezulta ca este vizat art. 4 teza a doua, criticat prin raportare la prevederile mai multor articole din Legea nr. 165/2013, si anume: art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1) si art. 50 lit. b) teza intai.
19. Curtea retine, de asemenea, ca in Dosarul nr. 772D/2013 obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, desi in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia de contencios administrativ si fiscal, precum si in notele scrise depuse de autorul exceptiei este mentionat ca obiect al acesteia doar art. 4 din lege.
20. Prin urmare, Curtea va examina constitutionalitatea prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b) teza intai din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au urmatorul continut:
- Art. 4 teza a doua: „Dispozitiile prezentei legi se aplica (...) cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor (...) la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”;
- Art. 7 alin. (1): „(1) Pana la intocmirea situatiei centralizatoare la nivel local, se suspenda emiterea hotararilor de validare/invalidare de catre comisiile judetene de fond funciar sau, dupa caz, de catre Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucuresti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea in posesie de catre comisiile locale de fond funciar, precum si orice alte proceduri administrative in domeniul restituirii fondului funciar.”;
- Art. 11 alin. (1) si (2): „(1) Comisiile locale si judetene de fond funciar sau, dupa caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucuresti au obligatia de a solutiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile in posesie si de a elibera titlurile de proprietate pana la data de 1 ianuarie 2016
(2) in situatia neindeplinirii obligatiilor in termenul prevazut la alin. (1), persoana care se considera indreptatita poate formula plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile. Hotararea pronuntata de instanta judecatoreasca este supusa numai apelului. Plangerea este scutita de taxa judiciara de timbru.”;
- Art. 16: „Cererile de restituire care nu pot fi solutionate prin restituire in natura la nivelul entitatilor investite de lege se solutioneaza prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. (6) si (7).”;
- Art. 17 alin. (1) lit. a): „(1) in vederea finalizarii procesului de restituire in natura sau, dupa caz, in echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist, se constituie Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, denumita in continuare Comisia Nationala, care functioneaza in subordinea Cancelariei Primului-Ministru si are, in principal, urmatoarele atributii:
a) valideaza/invalideaza in tot sau in parte deciziile emise de entitatile investite de lege care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii;”;
- Art. 21 alin. (6) si (8): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. (...) (8) Ulterior verificarii si evaluarii, la propunerea Secretariatului Comisiei Nationale, Comisia Nationala valideaza sau invalideaza decizia entitatii investite de lege si, dupa caz, aproba punctajul stabilit potrivit alin. (7).”;
- Art. 31 alin. (5): „(5) Modalitatea de valorificare in numerar se stabileste prin normele de aplicare a prezentei legi.”;
- Art. 34 alin. (1): „Dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni.”;
- Art. 35 alin. (2): „(2) in cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor.”;
- Art. 50 lit. b) teza intai: „La data intrarii in vigoare a prezentei legi: (...) b) orice dispozitie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internationale de evaluare (...) prevazute in Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga;”.
21. in opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivitatii legii, cu exceptia celei penale si contraventionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) si (2) care consacra principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari si care statueaza ca nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justitie, la interdictia ingradirii prin lege a exercitarii acestuia si la dreptul la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) care garanteaza dreptul de proprietate privata si creantele asupra statului, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 126 alin. (3) si (6) potrivit carora inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale, iar controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constitutie referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului se invoca, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil si art. 14 - Interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 1 - Protectia proprietatii din Primul Protocol aditional la aceeasi conventie si art. 1 - Interzicerea generala a discriminarii din Protocolul nr. 12 din conventia amintita.
22. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca obiectul cauzelor in care aceasta a fost ridicata il reprezinta, astfel cum rezulta din actiunile introductive, solutionarea cererilor prin care se solicita instantelor judecatoresti sa oblige Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa ia masurile necesare pentru stabilirea si plata - potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despagubirilor aferente unor imobile a caror restituire in natura nu mai este posibila, revendicate in baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cererile de chemare in judecata au fost introduse anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013.
23. Dupa intrarea in vigoare a legii mentionate, instantele au ridicat din oficiu exceptia prematuritatii cererilor de chemare in judecata, in considerarea faptului ca prin dispozitiile art. 34 alin. (1) din aceasta s-au stabilit anumite termene in care Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor [autoritate nou-constituita, care, in virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor] poate emite titlurile de compensare prin puncte. Aceste termene sunt de 60 de luni pentru solutionarea dosarelor referitoare la imobilele revendicate in temeiul Legii nr. 10/2001 si de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar. Termenele mentionate au inceput sa curga de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), iar instantele de judecata au apreciat ca, inauntrul acestora, persoanele indreptatite la masuri reparatorii nu pot formula actiuni indreptate impotriva refuzului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor de a solutiona dosarele de despagubire, refuz dedus din lipsa oricarui raspuns cu privire la emiterea titlului de despagubire cuvenit. Este vorba despre actiunile in contencios administrativ intemeiate pe prevederile art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care permiteau persoanelor indreptatite ca, in conditiile inexistentei - in legislatia anterioara Legii nr. 165/2013 - a unui termen impus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor pentru a emite decizia reprezentand titlu de despagubire, sa conteste in instanta refuzul nejustificat al autoritatii administrative de a solutiona dosarul de stabilire a despagubirilor cuvenite.
24. in acest context, Curtea observa ca se ridica problema constitutionalitatii prevederilor de lege criticate din perspectiva situatiei actiunilor introduse la instante inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrarii in vigoare a legii, si in care instantele pun in discutie aplicarea termenelor prevazute de art. 34 alin. (1) din legea amintita. in ce priveste acest tip de cauze, Curtea constata ca art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natura sa incalce egalitatea armelor, ca garantie a dreptului la un proces echitabil, in ipoteza in care se interpreteaza ca termenele prevazute de acesta sunt aplicabile si proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii in vigoare a legii.
25. Astfel, Curtea retine ca ipoteza in care se pune in discutie constitutionalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea in care instanta de contencios administrativ este sesizata in conditiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 de persoana indreptatita, nemultumita de nesolutionarea de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a dosarului transmis de entitatea detinatoare (in lipsa unui termen prevazut de lege in care aceasta sa fie obligata sa emita o decizie), nesolutionare asimilata - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat in fata instantei de contencios administrativ competente. Curtea constata ca, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit in beneficiul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru solutionarea dosarelor inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, termen cu o durata semnificativa, de 5 ani, care se adauga la intervalul de timp deja scurs de la momentul inregistrarii dosarelor pana la introducerea cererii de chemare in judecata, in care autoritatea administrativa a trenat solutionarea acestora. Aplicarea in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are ca efect, in interpretarea data acestora de instantele chemate sa le aplice, respingerea ca „devenite premature” a actiunilor introduse de persoanele indreptatite la obtinerea de despagubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare intreprinse de acestea in scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementata in prezent prin dispozitiile aceluiasi text de lege. in acest context, Curtea observa ca, desi desfasurarea si finalizarea procesului fusesera prefigurate si anticipate de reclamant, intr-un anumit cadru normativ, existent la momentul initierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifica regulile pe care ar fi trebuit sa le aiba in vedere instanta in solutionarea acestuia. Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in sensul ca ar fi aplicabile si cauzelor pendinte le confera caracter neconstitutional, intrucat determina modificarea cursului procesului chiar in timpul judecarii sale, creand doar pentru una dintre partile aflate in proces o situatie mai favorabila. Mai mult decat atat, Curtea observa ca regimul mai avantajos, apt sa conduca la o solutie favorabila, profita unei institutii a statului, care este parata intr-un proces.
26. Cu privire la influentarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declansarii acestuia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotararea din 7 iunie 2011, pronuntata in Cauza Agrati si altii impotriva Italiei (paragraful 58), ca „principiul preeminentei dreptului si notiunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 [din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale] se opun - cu exceptia situatiilor cand exista motive imperioase de interes general - ingerintei puterii legislative in administrarea justitiei cu scopul de a influenta deznodamantul judiciar al unui litigiu”. in acelasi sens s-a pronuntat si prin Hotararea din 9 decembrie 1994, pronuntata in Cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis impotriva Greciei, paragraful 49, sau prin Hotararea din 28 octombrie 1999 pronuntata in Cauza Zielinski si Pradal & Gonzalezsi altii impotriva Frantei, paragraful 57. in conceptia Curtii de la Strasbourg, „exigenta egalitatii armelor implica obligatia de a oferi fiecareia dintre partile unui proces posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu partea adversa” (Hotararea din 27 octombrie 1993, pronuntata in Cauza Dombo Beheer B.V. impotriva Olandei, paragraful 33, si Hotararea din 9 decembrie 1994, pronuntata in Cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis impotriva Greciei, paragraful 46).
27. Or, in conditiile in care un nou text de lege devine aplicabil proceselor in curs de desfasurare, riscul aparitiei unui dezechilibru procesual intre partile din litigiu trebuie inlaturat de instantele de judecata printr-o interpretare a acestuia in respectul exigentelor impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin art. 6 care consacra dreptul la un proces echitabil, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
28. in acest sens, Curtea retine ca, pentru a contracara riscul mentionat al aparitiei unui dezechilibru procesual si pentru a conferi, in acelasi timp, eficacitate masurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, instanta de contencios administrativ sesizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronunte - in acord cu dispozitiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizeaza solutiile pe care le poate da instanta - o hotarare prin care sa instituie in sarcina Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor obligatia de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la intinderea acestuia si de a evalua despagubirile cuvenite in cazul in care, dupa examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora. Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor va trebui sa duca la indeplinire obligatiile impuse de instanta in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
29. Curtea retine, totodata, ca, prin constatarea constitutionalitatii prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in interpretarea data acestora prin prezenta decizie, se valorifica premisele legale existente pentru solutionarea definitiva, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instantelor de contencios administrativ la data intrarii in vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii”. Ulterior, decizia Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacata, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
30. Prin urmare, se ajunge ca, in principiu, dreptul persoanei care se considera indreptatita sa fie examinat pe fond de instanta civila intr-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte - de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - la care se adauga termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare in puncte in care aceasta poate fi atacata, in temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care confera instantei civile competenta de a transa litigiul, stabilind ca aceasta se va pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si va dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 165/2013.
31. Prin aceasta succesiune procedurala se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de masurilor reparatorii si la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist.
32. Asadar, in ce priveste litigiile aflate deja pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, judecatorul cauzei va trebui sa urmareasca pastrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstitutionala a noii reglementari. in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca rolul sau este acela de a stabili daca prevederile de lege criticate sunt constitutionale, dar si daca interpretarile ce se dau acestora respecta exigentele Constitutiei, astfel ca, in masura in care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constitutionala, Curtea va constata constitutionalitatea dispozitiei legale in aceasta interpretare si va exclude de la aplicare orice alte interpretari posibile. in acest sens sunt deciziile nr. 223 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, sau nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite exceptia de neconstitutionalitate si va constata ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronuntarea unei astfel de solutii il constituie incalcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalitatii armelor intre partile aflate in litigiu in cazul in care instantele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in sensul ca noile termene s-ar aplica si litigiilor aflate pe rolul instantelor la data intrari in vigoare a legii.
33. in ce priveste critica privind pretinsa incalcare a independentei justitiei, valoare consacrata prin dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie, Curtea nu o retine, intrucat prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2014 nu impieteaza asupra posibilitatii exercitarii actului de justitie in conditii de deplina independenta. Textul in sine nu impune nicio constrangere asupra instantei in sensul pronuntarii unei anumite solutii, ci doar este susceptibil de o anumita interpretare care conduce la respingerea actiunii ca prematur introdusa, fara a se intra pe fondul acesteia, interpretare neconstitutionala, eliminata, implicit, prin prezenta decizie.
34. De asemenea, Curtea constata ca prevederile art. 34 alin. (1) nu nesocotesc nici garantiile dreptului de proprietate privata conferite prin Legea fundamentala si prin art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie. Astfel, Curtea retine ca Legea nr. 165/2013 a fost adoptata de legiuitor ca urmare a pronuntarii de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului a Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010 in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, prin care a fost retinuta in sarcina statului roman obligatia implementarii unor proceduri simplificate si eficiente, intemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, precum si obligatia adoptarii unor reguli de procedura clare si simplificate, care sa acorde sistemului de despagubiri o previzibilitate sporita [a se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014*), nepublicata pana la data pronuntarii deciziei de fata]. in plus, prin Hotararea din 29 aprilie 2014, pronuntata in Cauza Preda si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat, avand in vedere marja de apreciere a statului roman si garantiile instituite prin Legea nr. 165/2013, si anume regulile de procedura clare si previzibile, insotite de termene constrangatoare si de un control judecatoresc efectiv, ca legea mentionata ofera, in principiu, un cadru accesibil si efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale rezultate in urma aplicarii legilor de restituire (paragraful 129). in aceeasi cauza, instanta de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, ca masurile de amenajare a platii creantelor datorate de stat in virtutea deciziilor judecatoresti definitive, cum ar fi esalonarea platii acestora, masuri luate pentru apararea echilibrului bugetar intre cheltuielile si incasarile publice, urmareau un scop de utilitate publica si gaseau un just echilibru intre diferitele interese aflate in joc, prin respectarea mecanismului existent si prin grija pe care autoritatile au demonstrat-o in executarea acestuia.
35. in continuare, Curtea Constitutionala observa ca, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, referindu-se la noile termene in care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, entitatile investite de lege au obligatia de a solutiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, a constatat ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care aceste termene nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii. in lumina prezentei decizii, termenul de 60 de luni, prevazut de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, in care Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor ar trebui sa solutioneze dosarele transmise de entitatile investite de lege in vederea acordarii de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura, nu se aplica nici titularilor dreptului la despagubire recunoscuti de instantele de judecata in urma solutionarii actiunilor indreptate impotriva refuzului entitatilor detinatoare de a se pronunta asupra cererilor de revendicare formulate. Prin prisma interpretarii constatate ca fiind constitutionale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, actiunilor introduse de acestia impotriva refuzului unitatii detinatoare de a raspunde la notificare li se vor aplica prevederile art. 33 in interpretarea data de Curtea Constitutionala, astfel ca acestea nu vor fi respinse ca „prematur introduse” ca urmare a stabilirii unor noi termene pentru entitatea detinatoare. Dimpotriva, instantele vor solutiona pe fond aceste actiuni, pronuntand, in cazul admiterii acestora, hotarari prin care vor dispune fie restituirea in natura, fie acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale - in prezent, Legea nr. 165/2013. in aceasta ultima ipoteza, instantele de judecata vor obliga Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor sa emita o decizie de compensare in puncte a valorii imobilului ce nu mai poate fi restituit in natura.
36. Curtea retine ca si acestor tipuri de cauze le va fi aplicabila interpretarea data prin prezenta decizie dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor neputandu-se prevala de termenele instituite prin acest text de lege, ci fiind nevoita sa puna in executare dispozitia instantei de obligare la emiterea deciziei de compensare in puncte. Curtea retine ca certitudinea juridica, previzibilitatea normelor si stabilitatea acestora, caracteristici definitorii ale unui stat de drept, conduc cu necesitate la aceasta solutie.
37. in ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, Curtea observa ca, pronuntandu-se, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, asupra prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a considerat ca aplicarea retroactiva a acestora este de natura sa rupa echilibrul procesual, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalitatii armelor in procesul civil. Nu aceeasi este, insa, situatia prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din legea mentionata.
38. Astfel, in cazul art. 33 din Legea nr. 165/2013 este vorba despre entitatile investite de lege care, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, erau obligate sa solutioneze notificarile in termen de 60 de zile de la inregistrarea acestora. Prin dispozitiile de lege examinate de Curtea Constitutionala prin decizia amintita, legiuitorul a acordat entitatilor investite un nou termen de solutionare, suplimentar fata de cel initial, si care a inceput sa curga la un interval de timp considerabil dupa expirarea celui stabilit prin Legea nr. 10/2001. in acest nou context normativ, persoanele care se considera indreptatite, reclamante in actiuni introduse in justitie ca urmare a nerespectarii de catre entitate a termenului de 60 de zile, erau puse in situatia de a nu mai putea continua demersurile judiciare, declansate conform normelor in vigoare la momentul introducerii actiunii.
39. in schimb, art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are in vedere situatia dosarelor inregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, institutie pentru care legea nu stabilise niciun termen pentru solutionarea dosarelor primite de la entitatile investite de lege. Termenele prevazute de art. 34 alin. (1) se aplica de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, fara sa influenteze situatiile nascute sub imperiul vechii reglementari. Aceasta, deoarece Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor nu i se ofera un nou termen pentru solutionare, asa cum se intampla in cazul entitatilor, ci se stabileste pentru prima data un termen in care aceasta este obligata sa solutioneze dosarele.
40. Altfel spus, exista o diferenta de situatie juridica reglementata de cele doua articole, respectiv art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. in primul caz este vorba despre o procedura epuizata, incheiata, pentru care exista un termen de solutionare in sarcina entitatii investite [60 de zile de la inregistrarea notificarii, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001]. in cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se are, insa, in vedere o procedura in curs de desfasurare, care se refera la dosare inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor care se afla, inca, in lucru, chiar daca, in lipsa unor termene legale de solutionare, s-au introdus actiuni in instanta ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de catre persoanele indreptatite. Asadar, nu poate fi retinuta critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului mentionat, intrucat legea noua este, de principiu, aplicabila de indata tuturor situatiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi. Prin urmare, sub rezerva interpretarii date de Curtea Constitutionala prin prezenta decizie, dispozitiile de lege criticate nu se aplica retroactiv, ci reglementeaza modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare.
41. Cat priveste celelalte prevederi criticate din Legea nr. 165/2013, Curtea apreciaza ca, fata de obiectul actiunii in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 cu raportare la art. 7 alin. (1) si art. 11 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013, este necesar sa analizeze admisibilitatea acesteia prin prisma conditiei existentei legaturii cu cauza textelor criticate, impusa de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Sub acest aspect, Curtea observa ca art. 7 si art. 11 din Legea nr. 165/2013 vizeaza problematica restituirii terenurilor potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, dar obiectul procesului in cadrul caruia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate vizeaza o cerere de retrocedare a unui imobil in baza Legii nr. 10/2001, astfel cum sustin autorii exceptiei si cum retine si Judecatoria Cluj-Napoca - Sectia civila prin sentinta prin care a admis cererea petentilor-autori ai exceptiei si a recunoscut existenta unui drept de creanta al acestora asupra paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, constand in despagubirile cuvenite pentru un imobil imposibil de restituit in natura. in motivarea recursurilor introduse de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor se pune la indoiala, printre altele, aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, sugerandu-se ca Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar fi cea care ar guverna raporturile juridice dintre parti. Cauza in cadrul careia a fost ridicata prezenta exceptie de neconstitutionalitate, aflata pe rolul Tribunalului Cluj, a fost suspendata pana la solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala, astfel ca, la acest moment, instanta de contencios constitutional nu se poate orienta decat dupa cele retinute de Judecatoria Cluj in sentinta prin care a solutionat in fond cauza. Or, aceasta a avut in vedere prevederile Legii nr. 10/2001 ca temei al actiunii. in aceste conditii, Curtea constata ca art. 7 alin. (1) si art. 11 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013, care vizeaza restituirea fondului funciar, nu au incidenta in procesul in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate. Ca atare, exceptia avand acest obiect nu indeplineste conditia legaturii cu cauza impusa de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
42. Curtea retine ca, in cauza de fata, au mai fost criticate si prevederile Legii nr. 165/2013 cuprinse la art. 16 - referitor la acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte, art. 21 alin. (6) - privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a legii, art. 31 alin. (5) care prevede ca modalitatea de valorificare in numerar se stabileste prin normele de aplicare a legii si art. 50 lit. b) teza intai prin care se abroga de la data intrarii in vigoare a legii orice dispozitie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internationale de evaluare. Curtea observa ca acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul a inteles sa transpuna in legislatia nationala exigentele impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, asa cum rezulta din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. in acest sens, in acord cu cele retinute in jurisprudenta sa, reprezentata de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, Curtea observa ca Legea nr. 165/2013 a fost adoptata de legiuitor ca urmare a pronuntarii de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului a Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010 in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, prin care a fost retinuta in sarcina statului roman obligatia implementarii unor proceduri simplificate si eficiente, intemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, precum si obligatia adoptarii unor reguli de procedura clare si simplificate, care sa acorde sistemului de despagubiri o previzibilitate sporita. Prin aceeasi hotarare, in cadrul masurilor cu caracter general sugerate cu titlu orientativ, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a luat act cu interes de propunerea avansata de Guvernul roman in planul sau de actiune ce vizeaza stabilirea unor termene constrangatoare pentru toate etapele administrative, aratand ca o astfel de masura, cu conditia sa fie realista si dublata de un control jurisdictional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficientei mecanismului de despagubire. Curtea retine, de asemenea, ca prin hotararea-pilot mentionata a fost lasata insa statului roman o larga marja de apreciere in privinta mijloacelor prin care sa indeplineasca obligatiile juridice impuse si sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau sa reglementeze raporturile de proprietate avute in vedere.
43. Tot astfel, prin Hotararea din 29 aprilie 2014, pronuntata in Cauza Preda si altii impotriva Romaniei (paragraful 127), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca, in cazul privarii de proprietate in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie, imperative de interes general pot pleda pentru o despagubire inferioara valorii reale de pe piata a bunului, cu conditia ca suma platita sa se raporteze in mod rezonabil la valoarea bunului (Hotararea din 21 februarie 1986, pronuntata in Cauza James si altii impotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotararea din 8 iulie 1986, pronuntata in Cauza Lithgow si altii impotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotararea din 29 martie 2006, pronuntata in Cauza Scordino impotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 si urmatoarele).
44. Mai mult, Curtea constata ca este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despagubirilor sa se supuna regulilor in vigoare la data acordarii lor prin decizie a autoritatii abilitate. Sub acest aspect, in jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constitutionala a statuat ca, daca, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezinta o discriminare care sa afecteze constitutionalitatea textelor respective.
45. in legatura cu procedura speciala de acordare a despagubirilor pentru imobilele preluate in mod abuziv, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a observat ca modul de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta tine de optiunea exclusiva a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt in acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).
46. Referitor la art. 17 alin. (1) lit. a) si art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, care reglementeaza atributia Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entitatii investite de lege care contine propunerea de acordare de masuri compensatorii si, dupa caz, de a aproba punctajul cuvenit, Curtea retine ca nu este de natura sa aduca atingere certitudinii raporturilor juridice, intrucat nu determina o destabilizare a acestora, ci ofera un control suplimentar pentru asigurarea legalitatii dreptului recunoscut.
47. Curtea observa, sub acest aspect, ca invalidarea deciziilor emise de entitatile investite de lege care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii poate avea mai multe justificari. Astfel, aceasta poate fi rezultatul constatarii ca imobilul poate fi restituit in natura, modalitate care prevaleaza asupra restituirii in echivalent, in conceptia Legii nr. 165/2013, conform principiului enuntat in art. 2 lit. a) din aceasta. Invalidarea poate fi, de asemenea, consecinta constatarii ca solicitantul nu este titularul dreptului de proprietate privata asupra imobilului revendicat. Scopul unei verificari suplimentare fata de cea realizata de entitatea investita il constituie prevenirea unor situatii generatoare de inechitati, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiasi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu si exclusiv ori recunoasterea dreptului de proprietate altei persoane decat titularul stabilit ulterior pe cale judecatoreasca. De aceea, confirmarea cu certitudine sporita a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva sperantei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotriva o garantie a recunoasterii acestuia in mod just.
48. Curtea observa, de altfel, ca nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept castigat, cata vreme decizia/dispozitia entitatii investite cu solutionarea notificarii, continand propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, confirmata prin emiterea avizului de legalitate de catre prefect, nu a produs efecte directe in patrimoniul persoanei indreptatite la restituire. Aceasta, deoarece pana la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare in puncte de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana indreptatita la restituire are o simpla expectanta de a dobandi masurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat intr-un drept de creanta izvorat din titlul de despagubire/decizia de compensare in puncte.
49. in plus, Curtea observa ca deciziile autoritatilor administrative implicate in procesul de restituire/acordare de masuri reparatorii sunt supuse in final controlului instantei de judecata, singura care este competenta sa se pronunte in mod definitiv asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putand dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii.
50. in ce priveste dispozitiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observa ca acesta consacra dreptul persoanei care se considera indreptatita de a se adresa instantei judecatoresti in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de art. 33 si 34, in cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele mentionate. Avand in vedere ca textul de lege criticat vizeaza o cale de atac ce poate fi introdusa impotriva deciziilor emise potrivit art. 33 si 34 din lege, asadar un text de lege care, teoretic, va fi aplicabil abia dupa scurgerea termenelor prevazute de cele doua articole mentionate, rezulta ca art. 35 nu este incident in cauza, neavand legatura cu solutionarea acesteia, in sensul dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Mai mult decat atat, autorii prezentei exceptii de neconstitutionalitate nici nu se pot afla in ipoteza normei, de vreme ce nu le sunt aplicabile termenele prevazute de art. 33 si 34 din Legea nr. 165/2013. Ca atare, Curtea va respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
51. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Eugenia Grigoras in Dosarul nr. 5.265/2/2012* al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, de Deák Albert si Balázs Károly Zsolt in Dosarul nr. 24.905/211/2012 al Tribunalului Cluj - Sectia civila si de Cristian Ionescu in Dosarul nr. 6.209/63/2013 al Tribunalului Dolj - Sectia de conte ncios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in ma teria restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.
II. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Deák Albert si Balázs Károly Zsolt in Dosarul nr. 24.905/211/2012 al Tribunalului Cluj - Sectia civila si constata ca dispozitiile art. 4 teza a doua raportat la art. 16, ar t. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5) si art. 50 lit. b) teza intai din Legea nr. 165/2013 privind masu rile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
III. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2) si art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restitui re, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de Eugeni a Grigoras in Dosarul nr. 5.265/2/2012* al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de De ák Albert si Balázs Károly Zsolt in Dosarul nr. 24.905/211/2012 al Tribunalului Cluj - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Tribunalului Cluj - Sectia civila si Tribunalului Dolj - Sectia de contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din data de 7 mai 2014.
Presedintele Curtii Constitutionale Augustin Zegrean
Magistrat-asistent, Valentina Barbateanu
Note de subsol
*) Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2014.
tcnz
Comentarii articol (0)