În situația în care anumite informații importante lipsesc dintr-un contract de credit, consumatorul poate fi scutit de plata dobânzilor și a costurilor, după cum a stabilit CJUE printr-o hotărâre dată miercuri în Cauza C‑42/15. Însă regula se aplică numai în măsura în care penalizarea respectivă a creditorului este prevăzută în legislația unui stat membru UE.
Concret, judecătorii fac referire la informații obligatorii precum dobânda anuală efectivă, numărul și frecvența plăților, dar și existența unor taxe notariale, a garanțiilor și a asigurărilor necesare.
„Întrucât nemenționarea în contractul de credit a acestor elemente poate pune în discuție posibilitatea consumatorului de a aprecia întinderea angajamentului său, sancționarea prin decăderea creditorului din dreptul său la dobânzi și la costuri, prevăzută de reglementarea națională, trebuie considerată proporțională (...)”, este explicat în hotărâre.
Totuși, dacă este vorba de lipsa unor elemente mai puțin importante, cum ar fi, de exemplu, denumirea și adresa autorității de supraveghere competente din statul în cauză, scutirea consumatorului de dobânzi și costuri nu se poate aplica.
Hotărârea a fost dată într-un caz referitor la obligațiile legale ale creditorilor din Slovacia, care, dacă nu includ anumite informații în contractele de credit, n-au voie să ceară dobânzi și costuri.
CJUE nu soluționează litigiul național, ci instanța națională trebuie să soluționeze cauza respectând ce a decis Curtea. Trebuie reținut că hotărârile date de CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele naționale ce întâmpină o problemă asemănătoare, deci și celor din România.
Totuși, cadrul legal actual al României referitor la credite (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016) nu prevede sancționarea creditorilor pentru neincluderea anumitor informații obligatorii în contractele încheiate cu consumatorii.
Comentarii articol (0)