Cum ajunge să te caute pentru o datorie o firmă cu care n-ai semnat niciodată nimic?

Cine a avut de-a face cu o firmă de recuperări creanțe până acum și-a pus aproape sigur întrebarea: de ce mă caută cineva de care nu am auzit niciodată, la care nu m-am împrumutat niciodată ori la care nu m-am obligat cu nimic? Neprimind răspunsuri, unii refuză din start să plătească.

Neplata unui abonament, a unui furnizor de servicii, a ratelor dintr-un contract - motivele care ne aduc mai aproape de recuperatorii de creanțe. Dar de ce nu ne caută chiar cei cu care am contractat, de ce alții? Ne caută, de cele mai multe ori, dar diverse circumstanțe îi fac să apeleze la terți sau să vândă "situațiile" noastre acestor terți: de pildă, o instituție de creditare nu-și permite să aibă un număr mare de neplătitori și bucătăria ei financiară are de suferit din această cauză, așa că e mai bine să se descotorosească de creanțele care trag pe linie moartă, decât să rămână cu ele în portofoliu. Le vinde, așadar, unei firme de colectare de debite, care-i oferă în schimb pentru fiecare o sumă (mai mică decât ce ar fi avut de recuperat de la datornicul său) și care o ajută să treacă mai departe în business-ul său.

În momentul în care nu ți-ai achitat ratele la dată scadență timp de 90 de zile, banca sau instituția financiară non-bancară va declara scadența anticipată a debitului. În acest context, se pierde posibilitatea de a mai achita în rate, apare obligația de achitare urgentă a capitalului restant și a celui rămas într-un timp cât mai scurt, integral. Ulterior, dosarul datornicului poate fi vândut către o instituție colectoare de debite, urmând că toate obligațiile contractuale să se îndrepte către acea companie.

Notă: Ai mai auzit, probabil, de noțiunea de credit neperformant. Se referă la un credit aferent căruia se înregistrează întârzieri la plată de cel puțin 90 de zile.

Ce-i dă dreptul unei bănci "să ne vândă" mai departe? Legislația. La primul nivel, însuși Codul civil, care reglementează cesiunea de creanță. Debitorul/datornicul nu are însă niciun cuvânt de spus, adică nu se poate opune - are însă în anumite drepturi, iar datornicii trebuie să se informeze cât mai bine cu privire la activitatea recuperatorilor pentru a înțelege de ce tipuri de abuzuri trebuie să se ferească - industria, în sine, este una în care se practică destul de multe abuzuri.

Ca reglementare specifică și detaliată avem Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016. Acolo scrie, printre altele, că "creanțele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadența anticipată ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe".

Actualmente, în România se ocupa de recuperările de creanțe firmele care sunt înregistrate cu acest obiect de activitate la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC). Pe site-ul ANPC există chiar o listă cu toate aceste entități. În momentul de față, 77 de firme se ocupă de așa ceva în țara noastră (anul trecut, pe vremea asta, erau doar 65 de entități).