articole care explică legislația aplicabilă companiilor și profesioniștilor
sinteze, zilnice, specializate pe domenii de activitate, trimise pe email, suplimente informative
avocatnet.ro fără să le fie afișată publicitate.
E greu să conturăm zestrea ultimilor zece ani, dar, dacă ar fi să găsesc niște idei care să-i creioneze într-un fel, atunci mi-ar veni în minte cinci lucruri. Fiecare dintre ele definesc, într-o măsură sau alta, tendințe ale societății la construcția căreia am mai adăugat o cărămidă în anii ăștia.
Articolul continuă mai jos
Astfel, cred că în ultimii zece ani am continuat să:
1. Încercăm din toate puterile să învingem situațiile, lucrurile și oamenii din jur. Când, de fapt, ar trebui să ne gândim să le facem față și atât. Pentru că ea, viața noastră privată sau profesională, nu e despre goana după aur, e despre goana după timp.
2. Purtăm în minte războaie întregi, tăcute, cu ceilalți. Când, de fapt, ar trebui să purtăm un singur război: cel cu mintea noastră, prea ocupată să cucerească teritorii pe care nu le va putea stăpâni niciodată. Pentru că ea, mintea noastră, e cel mai performant computer din lume, iar noi îl folosim ca pe un pește uituc, încuiat într-un bol mic, de care se lovește iar și iar.
3. Ne construim haine, case și locuri, le mobilăm și ne declarăm stăpânii lor. Când, de fapt, ne-ar ajuta să ne împrietenim cu ele și să le dăm, fără grabă, răgazul de-a ne face să simțim ceva când le purtăm ori locuim.
4. Inventăm zei, îngeri și demoni pentru ne dorim să ne poarte cineva de grijă, să-i pese cuiva de noi. Când, poate, mai important ar fi fost să-i inventăm să-și poarte de grijă unii altora, iar noi să facem mai multe lucruri pe care, de fel, ne-am obișnuit să le așteptăm de-a gata de la zei.
5. Ne pozăm viața fără s-o trăim. Și ne lăudăm cu asta pe Facebook, Instagram ori pe Whatsapp. Îi facem pe alții invidioși pe viața noastră cea ne-trăită. Încep și ei s-o ne-trăiască pe-a lor și, de aici răsare cercul întreg al relațiilor noastre sociale moderne. Într-un final, ne plângem toți că suntem deprimați. Și o luăm de la capăt.
Chiar cred, din păcate, că ultimii zece ani, social vorbind, ne-au adus mai multă ură și divizare decât anii de dinainte. Că viața noastră s-a împărțit și mai tare, aproape fără să mai conteze motivele pentru care ne contrăm unii cu alții.
Dacă ar fi să-mi doresc ceva pentru următorii zece ani, ar fi să văd mai mulți oameni care se ajută între ei și mai puțini care le știu pe toate. De-o fi posibil sau nu, vom vedea, în cele 10 episoade ale viitorului deceniu.
La mulți ani!
--
Notă Pentru o altă perspectivă asupra acestui subiect, te invit să citești editorialul Simonei, publicat tot astăzi. Am convenit ca, de acum înainte, în unele week-end-uri, să dezbatem, prin intermediul unor dialoguri editoriale, subiecte ce au atras atenția publicului în ultima vreme.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (2)