Activitate romascanu

Nu ar avea ce să obțină. Ei nu sunt moștenitori rezervatari.
Dar testamentul poate fi revocat de mătușa. Sau poate fi înlocuit cu un altul, care-l revocă pe cel dintâi.
Actul cel mai bun este cel care reflectă realitatea. Dacă o îngrijiți, atunci contractul de întreținere e cel mai bun.

Cee!? Dezvoltați ideea.
Cine a cerut asa ceva si-n ce context?
Asta mai lipsea! Să umblăm cu declarații cum că ne-a mai rămas ceva țiglă pe casa!

colinsmarty a scris:

“Așadar, ascultarea se impune a fi realizată după administrarea tuturor probelor, pentru ca opinia minorului, care acum are o valoare juridică probatorie de prezumție relativă, să fie analizată prin raportare la toată probațiunea administrată în cazul dosarului.”

Distinsa colegă a făcut aici ce ziceam eu că nu prea mai am răbdare să fac. Să caut rațiuni pe acolo pe unde rațiunea legiuitorului lipsește.

Dacă o foaie A4 (înscris/probă) s-ar depunde după ascultarea minorului, ce anume l-ar impiedica pe judecător să analizeze opinia minorului prin raportare la toată probațiunea (inclusiv acest inscris)? I-ar pieri dintrodată orizontul gândirii din pricina „dezordinii” administrării probelor? (ordine pe care, apropo, instanța o stabilește sau, mă rog, o stabilea, până să-și vâre și pe aici coada legiuitorul)

Să presupunem că ar exista o situație de abuz asupra minorului.
Când ar fi în INTERESUL superior al copilului să fie audiat?
1. cât mai repede (și poate chiar din opinia lui ar putea să rezulte necesitatea administrării și a altor probe).
2. când o fi să fie, dar musai după administrarea tuturor probelor. A! Și, neapărat, să nu carecumva să aibă judele vreo nelămurire în urma acestei ascultări, că-i jale mare dacă ar suplimenta probatoriul (dintrodată, ascultarea n-ar mai fi ... ultima).

De invocat, puteți.
De obținut... Hmm. (sau nu ceea ce credeți că s-ar putea obține)

Noile prevederi sunt scrise cam de-a-n prostulea. Iertare, dar nu prea mai am răbdare să descâlcesc elevat ce (n)-a gândit legiuitorul la vremea când a scris. Și nici n-aș vrea să vorbesc prea tehnic, că suntem pe-un forum.

Paragraful pus între steluțe (**) cine l-a scris? Chatgpt? Oricum, întrebați-l pe cel care l-a scris care este termenul procedural încălcat pentru a se putea aplica sancțiunea nulității din art 185 alin 2. (dincolo de faptul că legea nu retroactivează, dar asta-i altă discuție, că ziceți că vă judecați de peste 2 ani).

Care-i termenul?
La o privire atentă, pică într-o joi de dinainte de Miercurea Ciuc. (= nedeterminat ... chiar nedeterminabil)
Eu nu știu ce-o fi aia „ultima etapă a cercetării judecătorești.” Că nu-i etapizată pe nici unde în c.p.c.

În schimb, c.p.c. ne spune când se încehie cercetarea judecătorească = „când judecătorul se socotește lămurit”. (art 244 alin 1. cpc)
Ăăă, când!? E un moment subiectiv. Iar dacă tu, legiuitor, ai pretenția de a legifera și momentul situat în imediata anterioritate a unui moment subiectiv ... mie îmi rezultă că n-ai gândit destul.

Dar, să presupunem că ar avea dreptate cel ce a scris și că s-ar aplica sancțiunea nulității din art. 185 alin 2 care zice așa: „În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat”.

Ce s-a făcut ÎNAINTEA... ? Audierea.
Deci, ce s-ar anula, dacă s-ar aplica 185 alin 2? Audierea.
Și ce ar face instanța de apel? Fix ce putea să facă și inainte de inteligenta reglementare. Să procedeze la reaudierea minorului.
A! și nu sunt singurele minuni pe care le văd, dar deja exced întrebării.

Bine că a(u) zis-o DOAR pe vorbe.
Poate că tatăl dvs. nu face ... nefăcuta de a renunța și în scris! Că renunțarea lui nu vă profită dvs. Ci profită copiilor fraților morți.

Da, și aceștia au dreptul la moştenire. Mai mult, dacă tatăl dvs. și sora defunctului renunță la moștenire, ea va fi culeasă de mostenitorii rămași = copiii fraților predecedați.

Tatăl dvs. trebuie să ia (să accepte moștenirea) că să aibă ce să vă dea (partea lui din moștenire).

Nu.
Au vreun drept de abitaţie/uzufruct? Presupun că nu, altminteri ne-ati fi povestit.

Da, ar fi o variantă. Și nu pentru că ar fi inatacabil (nu există așa ceva) ci pentru că șansele tind spre zero dacă întreținerea a fost cu adevărat prestată. Oricum, n-aș miza pe o singură carte...

E „normal”. Adică nu e, dar nu-s puține situațiile în care nu se mișcă nimic vreme de niște luni.

Nu are importanță când o fi sosit ... ce o fi sosit.

Era vie in clipa decesului soțului ei?
Atunci îl moștenește. Și moștenește nu numai ceea ce (știați că) avea defunctul, ci și ceea ce se descoperă mai târziu ca ar fi avut.

De fapt, sunt 3 moșteniri de dezbătut, după fiecare decedat: după tata, după mamă și după frate.
(= 3 certificate. Și primiți fiecare câte două exemplare - că imi pare că le-ati numărat si pe-astea, dar nu chiar pe toate)

Poate să obțină jumătate din bunuri.
Adică poate să obțină rezerva succesorală, care este jumătate din ceea ce i s-ar fi cuvenit dacă testamentul nu ar fi existat. Și cum, in calitate de fiu (unic) el ar fi moștenit întregul...
Este evident că un testament /legat care îi conferă mamei dvs. vocație la intreaga moștenire (asta înseamnă legatar universal) îi încalcă fiului rezerva succesorală. El va fi citat de notar la dezbaterea succesiunii (pe care mama dvs. trebuie să o dezbată, căci testamentul nu-i act de proprietate)