Top răspunsuri apreciate Detalii

Nu e vorba ca nu e in stare, doar ca oamenii nu stiu ce sa intrebe, desi in realitate nici nu stiu ce presupun clauzele cu care atat de usor sunt de acord. Notarul il intreaba pe om daca a inteles, ala zice ca da, dar nu il intreaba ce a inteles.
Notarul nu apara interesele nimanui ( macar teoretic), avocatul ca e platit de clientul lui, o face si are grija ( macar teoretic) sa se asigure ca respectivul client intelege ce presupune acel act pe care urmeaza sa il semneze.
o femeie, a vrut candva sa faca schimb de locuinta si gasise niste excroci care o puneau sa faca procura de vanzare a casei ca gasesc ei client si ii dau la schimb 2 camere si o garsoniera bla, bla. A avut noroc sau inger pazitor in acea notarita care i-a explicat ca prin procura aia le da drept sa ii vanda casa si ca va alerga dupa ei sa ii dea banii. Cunoasteti aceste persoane, va sunt rude a intrebat notarita? femeia sincera, a zis nu si notarita i-a dat afara si asa a ramas femeia cu casa. Ei bine, foarte putini fac asta, pt ca" actele se fac la cerere si nu intervine notarul in ce cere omul"si ...la revedere.
Oare explica notarul ce presupune o clauza de uzufruct?da, ii explica vanzatorului... mamaie, o sa stai in casa pana mori, dar nudului nu ii explica ca si pt buletin are nevoie de acordul mamaicii si daca nu e ea de acord sa stea in casa, nudul sta pe afara.. E, aici intervine avocatul la care omul era bine sa fi apelat pana sa mearga la notar ca sa stie ce sa ceara.
nu ridicam in slavi o profesie sau denigram alta, fiecare are rolul sau , fiecare se ocupa cu altceva.

@raluk0207

Ba este în stare, de ce să nu fie? (că doar făcurăm aceeași școală).
Dar tocmai pentru că este în stare să o facă, notarul ar trebui să-și înfrâneze tendința de a lămuri excesiv vreuna dintre părți.

Un notar adevărat trebuie să asigure echilibru și echidistanță între părți. El trebuie să le explice drepturile și obligațiile fără a se transforma în apărătorul uneia dintre părți.

Ce a spus notarul în speță? („ca in acest moment eu am jumatate si bunica tot jumatate”).
Bine punctat: În acest moment!

Dar mâine? Căci sunt posibile două variante în speță. Ambele sunt legale.
Or, în clipa în care notarul ar încearcă să susțină ideea exprimată ieri (una dintre variante), tocmai s-a apucat de lucrat împotriva drepturilor bunicii din speță.

Sigur că puteți explica „mai bine”. Întrebarea este: mai bine pentru cine!?
Că-n speța aceasta, ca în multe altele, binele unuia este răul altuia.

Avocatul urmărește interesele clientului său.
Aici, pe forum, țin cu cine îmi convine și nu neapărat cu cine întreabă. (Cred că sunt ultima persoană care ar putea fi bănuită că spun ce ar vrea omul să audă. N-o fac nici pe mulți bani, darămite pe degeaba).

Principala condiție, e ca sotul sa doreasca sa fiti " trecuta" , restul sunt detalii, rezolvati la notar.

Pragmatică bunica. O clipă am avut un dubiu, dacă n-o fi ea ...vitrega.
Ar fi fost preferabil să vă lămuriți (dvs.) oareșce aspecte (cu un avocat al dvs.) înainte de a ajunge la notar. Fiindcă bunica pare că știe exact ce vrea, iar dvs. sperați să vă lămurească notarul. Or, dacă nu știți ce vreți, orice „lămurire” riscă să vă ducă pe unde vrea bunica.

Are sens ce susține. Ea susține reducțiunea testamentului. Care se poate realiza și prin bună învoială ... (poate vreți, poate nu vreți, dar aveți grijă ce grăiți).

În primul rând nici nu există acest termen , ,,custodie comună fizica",nu nu mai ca nu exista dar nici nu există reglementare legală.Nu stiu unde ati auzit astfel de povesti pe forumuri pt mamici si pitici dar în realitate nu există.In legislația altor state există această variantă dar în Romania in nici un caz nu o sa obțineți asa ceva în instanță indiferent dacă soțul e avocat sau angajat ls salubritate.Mai mult decât atât această variantă nu se pretează tinand cont de varsta copiilor..In instanța o sa obțineți domiciliul copiilor la dvs si autoritate părintească exercitată în comun,iar tatăl un drept de vizita.Acest lucru s ar putea obține din înțelegerea părților poate la notar,(,deși am dubii),sau ca o înțelegere neoficială între părți.atunvi cand vor mai creste copii.

Banii trebuie înapoiati . Chiar dacă el nu ii mai are, aceștia au fost cheltuiți in interesul lui , deoarece banca i-a reținut don contul fratelui și acoperirea datoriilor lui, nu ale altcuiva . Dacă firma care a făcut viramentul in va da in judecata , va plăti cu mult mai mult decât a primit in cont, fiindcă in instanța sigur va pierde un asemenea proces și va fi obligat sa plătească cheltuieli de judecata ; astfel ca la sfârșit va avea datorii mult mai mari.

In loc sa trimiteti prin posta cererea de adeziune, trimiteti prin intermediul unui executor judecatoresc. Sunt 2 aspecte, desi executorul tot prin posta trimite: va fi altfel luata in considerare o astfel de cerere iar executorul va va inmana o incheiere de transmitere. Costul este de cateva zeci de lei, dar efectul psihologic e cu totul altul.

Știu pe unii care chiar stau în spatele gratiilor, tot timpul, că nu respectă niște reguli de comportament uman și, pentru moment, sunt izolați. Or fi și ei discriminați?
Pentru știința ta, CEDO a anunțat că nu mai judecă cauze legate de "nerespectarea drepturilor omului" legate de vaccinare. Nu or fi știiind nici ei legea, sau e vorba de "dictatura UE"?
Cine nu vrea să se vaccineze, are opțiunea de a se retrage la o stână, și nu o să-l mai deranjeze nimenea.

filip01 a scris:

ba este o incalcare a drepturilor omului mare cat casa! adica sa stea in cusca de la ora 20 pe cand si animalele nu mai sunt tinute in lant si sunt lasate sa bantuie!
inteleg sa nu fie in grupuri mai mari de 2, rasfirati la 2-3m etc, dar la cusca este revoltator. cu restaurantele si alte locuri inchise este altceva, dar mersul pe jos este un dat divin - asa a facut Dzeu (sau cine vreti) lumea.

Aceste "investigații personale", la primării, sunt pierdere de timp. Și nici nu rezolvă nimic, primăriile nu pot face verificări de autenticitate acte, semnături, etc.
Faceți plângere la poliție; dacă vor să vă ducă cu vorba, că nu e treaba lor, etc., scrieți plângerea și trimiteți-o cu scrisoare cu confirmare de primire. Și trimiteți-o pe adresa ministrului de interne, nu vă complicați cu șefi, șefuți, etc. Ministrul nu o va citi, dar un secretar va pune o rezoluție ca din parte lui, și o va trimite la secția de poliție teritorială. Iar ăia vor înțelege că e "groasă" și se vor mobiliza. Așa funcționează sistemul. Din păcate.
Nu tratați cu superficialitate problema; mașina, pe numele dvs., s-ar putea găsi în orice situație imaginară, de pildă reținută ca burdușită cu droguri.. Iar plângerea dvs., înregistrată deja la poliție, arată că, de fapt, la această dată, nu dețineți mașina.
Cât privește copia de pe buletin, eu nu dau așa ceva nici la bancă! Le explic, pricep greu, dar o fac în final, că obligația mea este să mă identific, nu să dau copii după ID.

Legal,vizualizarea datelor stocate de sistemele de captat si inregistrat imagini revine numai anumitor persoane autorizate
Aveti dreptul sa sesizati oficial politia teritoriala sa atentionati existenta camerei de supraveghere,urmand ca autoritatile in drept sa dispuna verificarea continutului acestora

Trimiteți banii pe adresa poștală a asocieției, prin mandat poștal. Sau solicitați IBAN-ul asocieției, și plătitți prin transfer bancar.

bbalazs51 a scris:

Am cumparat un apartament prin licitatie. Proprietarul anterior a avut o datorie mare la asotiatie, de acea presedintele asotiatiei refuza sa ia si mine in asotiatie. Nu iea bani pentru intretinele de loc. Ce pot sa fac in acest situatie ?

Buna ziua,
In prealabil litigiului, il puteti notifica prin avocat, in sensul de a indeparta respectiva postare.

In caz contrar, va puteti adresa instantei de judecata, cu o actiune in raspundere civila delictuaIa.


Conform art. 72: „orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației sale” .
Art. 30 alin. (6) din Constituție prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.


Este relevantă, în contextul discuției, Decizia nr. 1576/07.12.2011 a Curții Constituționale, prin care aceasta a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului.
Curtea a apreciat că “demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate

Decizia nr. 4546/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, platforma de socializare Facebook a fost declarată spațiu public, argumentele fiind că interacțiunea este liberă, rețeaua este destinată accesului oricărui utilizator, informațiile sunt răspândite ușor, iar prin procedeele de distribuire și prin transmiterea în mass-media, orice poate fi adus la cunoștința publicului larg: inclusiv imagini, notițe, videoclipuri, sondaje, evenimente din viața personală, informații cu privire la propria persoană.

Nicoleta Cristina Romașcanu a scris:

Pragmatică bunica. O clipă am avut un dubiu, dacă n-o fi ea ...vitrega.
Ar fi fost preferabil să vă lămuriți (dvs.) oareșce aspecte (cu un avocat al dvs.) înainte de a ajunge la notar. Fiindcă bunica pare că știe exact ce vrea, iar dvs. sperați să vă lămurească notarul. Or, dacă nu știți ce vreți, orice „lămurire” riscă să vă ducă pe unde vrea bunica.

Are sens ce susține. Ea susține reducțiunea testamentului. Care se poate realiza și prin bună învoială ... (poate vreți, poate nu vreți, dar aveți grijă ce grăiți).

Nu va supărați, dar nu e prima data când insinuati mai pe direct, mai pe indirect, ca notarul nu este în stare sa lămurească clienții. Am observat comentariile dvs și în alte postari și sunt cam...non colegiale. Nu mai aveți mult și faceți un club cu dl Lascoschi.
Va asigur, ca o poate face mult mai bine decât un avocat subiectiv, care ii canta clientului la ureche, exact ce vrea sa audă.

gi-jane2 a scris:

Nu e vorba ca nu e in stare, doar ca oamenii nu stiu ce sa intrebe, desi in realitate nici nu stiu ce presupun clauzele cu care atat de usor sunt de acord. Notarul il intreaba pe om daca a inteles, ala zice ca da, dar nu il intreaba ce a inteles.
Notarul nu apara interesele nimanui ( macar teoretic), avocatul ca e platit de clientul lui, o face si are grija ( macar teoretic) sa se asigure ca respectivul client intelege ce presupune acel act pe care urmeaza sa il semneze.
o femeie, a vrut candva sa faca schimb de locuinta si gasise niste excroci care o puneau sa faca procura de vanzare a casei ca gasesc ei client si ii dau la schimb 2 camere si o garsoniera bla, bla. A avut noroc sau inger pazitor in acea notarita care i-a explicat ca prin procura aia le da drept sa ii vanda casa si ca va alerga dupa ei sa ii dea banii. Cunoasteti aceste persoane, va sunt rude a intrebat notarita? femeia sincera, a zis nu si notarita i-a dat afara si asa a ramas femeia cu casa. Ei bine, foarte putini fac asta, pt ca" actele se fac la cerere si nu intervine notarul in ce cere omul"si ...la revedere.
Oare explica notarul ce presupune o clauza de uzufruct?da, ii explica vanzatorului... mamaie, o sa stai in casa pana mori, dar nudului nu ii explica ca si pt buletin are nevoie de acordul mamaicii si daca nu e ea de acord sa stea in casa, nudul sta pe afara.. E, aici intervine avocatul la care omul era bine sa fi apelat pana sa mearga la notar ca sa stie ce sa ceara.
nu ridicam in slavi o profesie sau denigram alta, fiecare are rolul sau , fiecare se ocupa cu altceva.

Ba am impresia ca exact asta faceți. De multe ori, nu interveniți nici măcar ca moderator.
Va este cunoscuta atitudinea clienților care stăruie în a întocmi un anumit act? Pentru ca asa i-a zis un domn avocat/doamna de la Primarie/cineva/o vecina/popa, de care asculta orbește, indiferent de argumentele aduse de notar? Va este cunoscuta "Da ce va interesează pe dvs? Eu vreau actul X. Puteți sa mi-l faceți, sau ma duc în alta parte?"
Dacă aveți impresia ca notarul întocmește acte pe ideea ca se întâmplă după, nu e treaba lui, va înșelați.
Începând cu faptul ca atunci când se strica relațiile familiale este prima persoana acuzata/reclamata și terminând cu varii controale si sancțiuni din partea Uniunii și a Ministerului.
Deocamdată nu am văzut vreun avocat sancționat ca a perceput onorariu de la un client și i-a pierdut procesul sau controlat pentru modul în care a pledat sau l-a gestionat.
Da, explică părților ce înseamnă uzufruct viager, dar în 90% din cazuri, este rezervat printr-un contract de donație, unde nudul proprietar primește un imobil moca. Ceea ce înseamnă că nu prea mai e în măsura sa emită nemulțumiți legate de faptul ca va avea nevoie de acordul uzufructuarului pana la decesul acestuia.

Să vedem ce (ziceți că) ar fi de împărțit, mai exact.

Dacă prima (fosta) soție a fost obligată la plata unei sume de bani ca urmare a partajului (sultă), înseamnă că imobilul, obiect al partajului, i-a fost atribuit ei în deplină proprietate. (Corect?) Atunci acest imobil este și rămâne al ei. Nu-l (mai) împarte cu nimeni.

Dar ea rămâne în continuare datoare cu suma de bani pe care nu a apucat să o achite defunctului. Rămâne datoare față de moștenitorii defunctului.

Moștenitorii defunctului sunt:
- fiica defunctului (și a datornicei totodată) căreia i se cuvine 3/4 din această sumă.
și
- soția supraviețuitoare a defunctului, căreia i se cuvine 1/4 din această sumă.

Fiica și soția supraviețuitoare a defunctului împart în aceeași proporție (aceleași cote succesorale de mai sus) și celelalte bunuri care aparțineau defunctului. (cum ar fi sumele de bani din conturi). Repet: ... care aparțineau defunctului, nu altora, vii, de prin preajmă. Ca atare, fiica defunctului nu are cum să aibă vreun drept de moștenire asupra „locuinței soției supraviețuitoare”, dacă această „locuință” nu era (cel puțin în parte) proprietatea defunctului. (tatălui său).

Nu are importanță cât timp a durat căsătoria. După cum nu are importanță dacă copilul defunctului a apucat să fie legănat înainte de moartea părintelui său (copilul conceput are drept la moștenire dacă se naște viu).
Copilul/copiii defunctului și soțul supraviețuitor sunt chemați la moștenire în virtutea calității lor (de fiu/fiică, soț). Legea nu stă să numere nici anii de căsnicie, nici pe ăia de ... legănat sau altele asemenea.

Nicoleta Cristina Romașcanu a scris:

@raluk0207

Ba este în stare, de ce să nu fie? (că doar făcurăm aceeași școală).
Dar tocmai pentru că este în stare să o facă, notarul ar trebui să-și înfrâneze tendința de a lămuri excesiv vreuna dintre părți.

Un notar adevărat trebuie să asigure echilibru și echidistanță între părți. El trebuie să le explice drepturile și obligațiile fără a se transforma în apărătorul uneia dintre părți.

Ce a spus notarul în speță? („ca in acest moment eu am jumatate si bunica tot jumatate”).
Bine punctat: În acest moment!

Dar mâine? Căci sunt posibile două variante în speță. Ambele sunt legale.
Or, în clipa în care notarul ar încearcă să susțină ideea exprimată ieri (una dintre variante), tocmai s-a apucat de lucrat împotriva drepturilor bunicii din speță.

Sigur că puteți explica „mai bine”. Întrebarea este: mai bine pentru cine!?
Că-n speța aceasta, ca în multe altele, binele unuia este răul altuia.

Avocatul urmărește interesele clientului său.
Aici, pe forum, țin cu cine îmi convine și nu neapărat cu cine întreabă. (Cred că sunt ultima persoană care ar putea fi bănuită că spun ce ar vrea omul să audă. N-o fac nici pe mulți bani, darămite pe degeaba).

Pai se pare ca pe-aici numai avocații pot oferi consultanta. Chit ca mulți habar nu au cu ce se mănâncă notariatul și nici procedurile. De ce ar trebui notarul sa își infraneze tendinta de a-l lamuri mai mult pe Gigel? Poate Gigel e mai încet la minte și nu a înțeles la fel de bine ca Ionel, care e mai isteț.
Orice lămurire excesiva este recomandata, atunci când partea respectiva nu a înțeles.
Dacă pe alții ii deranjează....înseamnă că există o problema între ei, nicidecum ca notarul ar avea vreo înțelegere cu cel care nu a înțeles pe deplin. Poate la o succesiune sunt 7 moștenitori cu aceleași drepturi și aceleași obligații, dintre care 2 sunt mai prosti și necesita explicații amănunțite. Ce ar trebui sa facă notarul vizavi de ăilalti 5, ca nu care cumva sa para părtinitor? Sau poate nu se prea înghit între ei, dar totuși din rapiditate și comoditate au ales sa dezbata succesiunea pe cale notariala, ca să termine mai repede și vin pe rand, cu propriile nelămuriri, fără sa știe ceilalți. Unul câte unu.
De ce nu ar urmări și notarul interesele clientului? Nu cred ca ii convine nimanui ca actele sale sa facă obiectul vreunui litigiu ulterior.
Explicațiile sunt pentru acum.
Clientul vrea sa știe acum care ii este situația.
Ce se întâmplă pe viitor și cum vor evolua pretențiile și relațiile, niciun măcar un avocat nu poate ști. Oricât v-ar plăcea dvs sa credeți ca aveți vreo putere divina de a previzualiza procesele. Asta nu face ca o consultație oferita de notar sa fie mai puțin pertinentă.

Doar dacă i-ar fi lăsat vreun testament. Altfel, soția dvs. nu o moștenește, nefiind rudă cu defuncta (care nu-i era mama, ci doar soția tatălui său).

Mai devreme sau mai târziu o să vă găsiți unii pe alții (și ei au un interes).

Ce trebuia să înțeleg eu din expresia „locuința soției supraviețuitoare”?

Căci doi soți pot să locuiască împreună într-un imobil care este:
- proprietatea unuia dintre ei (bun popriu)
- proprietatea amândurora (bun comun)
- proprietatea niciunuia. (bunul unui terț de la care au închiriat, de exemplu).

Când informația nu este suficientă sau este primitoare de mai multe înțelesuri, eu construiesc fraze de tipul „dacă ...atunci...”.

Reiau (cu mai multe cuvinte) ideea scrisă deja mai sus.

Dacă locuința despre care vorbiți era proprietatea soției supraviețuitoare a defunctului (bunul ei propriu), atunci acest bun NU intră în moștenirea defunctului. (o să intre în moștenirea ei, când o muri ea).
Dacă era proprietatea defunctului (dacă era bunul lui propriu - cum este, bunăoară, acel imobil moștenit de el de la părinții lui, despre care vorbiți în prima postare) atunci acest bun intră în întregul lui în moștenire și se împarte potrivit cotelor date mai sus.
Dacă era în parte proprietatea defunctului și în parte a soției sale supraviețuitoare (bun comun), atunci în moștenire întră partea defunctului din bun (partea viului îi rămâne viului). Iar cotele de mai sus nu se mai raportrează la întregul bun, ci doar la ceea ce reprezintă partea defunctului.