EDITORIAL

Valentele cuponului de pensie

13 Martie 2009

Liviu S. Bordaº ,

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Intr-un puseu de transparentizare a activitatii de legiferare, spulberand incertitudinea privind forma finala a Ordonantei de urgenta nr.159/2008, una dintre vocile cele mai autorizate din Parlamentul Romaniei, presedintele comisiei juridice a Senatului, senatorul Toni Grebla, a facut in premiera cateva dezvaluiri privind noile modificari aduse legii privind organizarea avocaturii si exercitarea profesiei de avocat.

Articolul continuă mai jos

Am aflat cu aceasta ocazie ceea ce stiam deja, anume ca intrarea in profesia de avocat se va face numai si numai prin examen, exceptiile prevazute in vechea formulare a legii fiind incompatibile cu avocatura la “standarde de pregatire profesionala pentru a acorda asistenta juridica, calificata unor oameni". Citatul, in toata splendoarea lui ideatica si nu numai, este preluat din presa zilei.

Asa fiind, juristii doritori, fiecare dupa profesie - judecatori, procurori, consilieri juridici ori notari, vor trece prin furcile caudine ale examenului, pentru a nu se mai repeta situatia de pana acum, cea care crea premisele intrarii “un pic fara control in profesie”. Idem.

Potrivit celor afirmate de inaltul demnitar, dar iute infirmate de realitatea cruda, doar judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie urma a fi scutiti de emotii, dar si domniile lor numai dupa pensionare.

Cuponul de pensie capata in acest fel noi valente, el urmanda sa faca, in acceptiunea viitoarei legi, dovada deplinei maturizari profesionale a magistratilor vizati, documentul cu pricina constituind, prin sine si prin puterea lui, actul in masura sa ateste, fara putinta de tagada, soliditatea cunostintelor de drept acumulate.

Ca rezultatul intentiei, de superba noblete sufleteasca si profund altruism, de a recunoaste meritele profesionale ale magistratilor Inaltei Curti, nu s-a concretizat in text de lege, aceasta se datoreaza, putem presupune, interventiei de bun simt a uneia dintre doamnele justitiei romanesti, care a subliniat ceea ce era de subliniat. Anume, ca o astfel de prevedere ar veni in contradictie cu ceea ce inseamna statutul magistratului. Subliniere binevenita, marcata de eleganta care a insotit intotdeauna interventiile publice ale distinsei reprezentante pe acest pamant a zeitei cu balanta in mana si esarfa la ochi.

Neavand eu juramant de supunere fata de suszisa zeita si nici eleganta si moderatia in exprimare ale distinsei doamne magistrat, voi cuteza sa afirm adevarul pe care domnia sa (o spun fara a-i face vreun proces de intentie) probabil l-a gandit doar. Adevarul, cel putin asa cum l-am perceput eu, indraznind sa cred ca nu sunt singurul, este acela ca prevederea legala despre care facea vorbire reprezentantul corpului legiuitor este nu numai contrara vreunui statut, ci constituie o jignire adusa nu doar magistratilor pe care-i exclude de la beneficiul ei, ci si celor in favoarea carora urma a fi adoptata.

Parafrazand o macabra zicere de pe taramul american, celebra intr-o vreme tulbure dar neamaiuzitata in aceste timpuri de democratie, am putea spune si noi ca, in spiritul a ceea ce s-ar fi vrut text de lege dar a ramas simpla vorba la o sueta cu presa, un judecator bun este judecatorul pensionat. Proba urmand a fi administrata prin cuponul de pensie.

Cat despre examenul de admitere si valentele acestuia, poate cu alta ocazie.