Criza si acciza

Cã anemicul nostru buget naþional are nevoie de o infuzie sãnãtoasã de lei, nu mai e un secret pentru nimeni. Cum industria autohtonã trage a boalã lungã, trebuinþa devine tot mai acutã iar cãutãrile guvernanþilor tot mai asidue.

Protestul de saptamâna trecutã al Bisericii Ortodoxe faþã de legalizarea prostituþiei va fi având el un fundament, din moment ce problema a fost repusã pe tapet de preasfinþii pãrinþi. Zvonul cã Guvernul ºi-ar fi fãcut niºte socoteli cu privire la nivelul veniturilor care ar putea fi obþinute din taxe ºi accize prin scoaterea la luminã ºi mutarea de pe ºoseaua de centurã în stabilimentele cu felinar la poartã a celei mai vechi profesii (fãrã sã vreau sã fiu maliþios – o profesie liberalã ºi aceasta) nu ar fi scos fum în Dealul Patriarhiei fãrã un pic de foc în Palatul Victoria.

Draperia dezminþirii, trasã iute de Ministerul Justiþiei ºi Libertãþilor Cetãþeneºti (unde vor fi dispãrut Drepturile Cetãþeneºti din titulaturã?) peste ºemineul unde mocnea sursa fumului de la Patriarhie, nu are darul de a risipi neliniºtile, mai ales pentru faptul cã sunt proaspete în memoria colectivã atâtea promisiuni neonorate de actualul guvern, fãcute pe vremea nu foarte îndepãrtatã a ofertelor electorale privind laptele ºi mierea care aveau sã curgã peste pãsatul din blidele alegãtorilor.

Pânã la împlinirea lor, a promisiunilor adicã, autoritãþile locale, care depind de pãrticica aceea repartizatã lor de cãtre guvern din bugetul centralizat (umplut, cu chiu - cu vai, din taxele colectate de la poporenii pãstoriþi tot de acele autoritãþi), se descurcã fiecare cum pot. Mai o taxã pe aprobarea orarului de magazin, mai o accizã pe lumânarea cu artificii folositã pentru ornarea tortului de nuntã, mai un impozit pentru întrebuinþarea eficientã a gropilor de pe drumurile judeþene din Constanþa, ºtiut fiind cã taxa lui Mazãre produce venituri doar de la temperaturi de 26 de grade în sus ºi numai dupã 1 Mai muncitoresc.

Cu spectrul FMI în faþa ochilor ºi cu sabia bugetarã deasupra capului, Guvernul va trebui sã decidã cât mai urgent. Cu atât mai mult cu cât, dupã demascarea în presã a intenþiei accizãrii telefoanelor mobile, sistemelor GPS, armelor de vânatoare, brichetelor, ceasurilor ºi revistelor pentru adulti, alternativele s-au subþiat simþitor.

Un argument ar fi acela cã acciza pe tutun ºi bãuturile alcoolice a avut un rol benefic, ceea ce este incontestabil. Pompaþi în sistemul sanitar sub numele de impozit pe viciu, banii astfel obþinuþi au condus la o continuã îmbunãtãþire a stãrii de sãnãtate a populaþiei, procentul de bolnavi la mia de locuitori scãzând sensibil. Gurile rele spun cã rezultatul s-ar datora decesului primilor dintre aceºtia. A bolnavilor, adicã. Le vom rãspunde doar cã scopul scuzã mijloacele. Iar rezultatele au fost dintre cele mai reuºite. Una este sã-þi moarã bolnavul într-o salvare hodorogitã, fãrã ecograf la cãpãtâi, ºi cu totul alta e sã-ºi dea duhul plimbat de la un spital la altul într-o adevãratã clinicã pe roþi, dotatã cu tot ce scrie la manual.

Cu un ochi la sãnãtatea fiscalã ºi cu celãlalt la slãnina bugetarã, guvernul nu ar trebui sã uite cã noþiunea de viciu trebuie extinsã. Ca de altfel ºi noþiunea de lux. ªi cã acciza trebuie încurajatã în continuare, spre deosebire de sora ei, criza, care trebuie combãtutã prin toate metodele ºi prin toate cotloanele pe unde ar fi prinsã la înghesuialã. Or, nu de vicii ducem lipsã, ci doar de legiferarea ºi impozitarea practicãrii lor. Printre ele, prostituþia, cãci oameni suntem ºi nimic din ceea ce e omenesc nu ne e strãin.

Sugerãm guvernului ca, odatã cu intrarea în normalitatea fiscalã a prostituþiei, sã ia mãsuri active pentru motivarea cetãþenilor aparþinând sexului tare întru frecventarea asiduã a amintitelor stabilimente. Un prim pas ar fi accizarea la sânge a pãpuºilor gonflabile, de pe urma cãrora statul nu poate trage niciun profit. Mute ºi rãbdãtoare, fãrã migrene sau pretenþii de natura bijuurilor sau a unei cine la restaurant, ultraaccesibile deci, dânsele, pãpuºile adicã, ar putea constitui cel mai mare pericol pentru politica anticrizã a guvernului bazatã pe creºterea veniturilor din exploatarea nevoii de viciu a oricãrui mascul trecut de vârsta pubertãþii.

Odatã cu creºterea exponenþialã a accizei la pãpuºi, de ce nu am propune ºi majorarea celei pe pompele electrice sau mecanice necesare umflãrii acestora, mãsurã care ar deveni de-a dreptul descurajantã pentru practicanþi, ºtiut fiind cã oricãrui bãrbat i-ar fi de-a dreptul lehamite sã-ºi mai posede amanta gonflabilã dupã ce a fost nevoit s-o umfle suflând minute în ºir în muºtiucul care nu poate fi situat, cum altfel, decât în partea dorsalã a acesteia. Iar acciza pe pompe le-ar face atât de împovãrãtoare financiar încât i-ar trimite pe respectivii contribuabili direct în braþele slujitoarelor amorului, ceea ce ar duce, desigur, la o acoperire corespunzãtoare a nevoilor bugetului.

Putem spera cã guvernanþii nu vor cãdea în pãcatul lãcomiei ºi nu vor pune vreun impozit pe numãrul de paturi ºi de saltele din fiecare casã de randez-vous, aºa cum un alt guvern stabilise, într-o altã perioadã de crizã profundã, un impozit pe scaunele din crâºme. Nu de alta, dar existã riscul ca românul, mare iubitor de distracþie, sã procedeze cu saltelele aºa cum a fãcut cu scaunele pe vremea amintitei crize, când taxa impusã a avut drept consecinþã sporirea cazurilor de varice în rândul populaþiei adulte, ºtiut fiind cã românul, spirit inventiv, a fost mai degrabã dispus sã evacueze scaunele din respectivele incinte ºi sã bea stând în picioare, decât sã plãteascã impozitul sau sã se abþinã de la una micã pe motiv de recesiune.

Iar pentru cã tot suntem în cãutarea unui brand de þarã, propun sã ne facem mâna pornind de la adoptarea, pentru început, a unui slogan.

Unul reprezentativ, de genul sã combatem criza/majorând acciza.

EDITORIAL

Criza si acciza

Liviu S. Bordaº ,

Comentarii articol (0)