Vremea experimentelor

18 Martie 2009

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Trãim, de mai bine de douãzeci de ani încoace, sub semnul marilor experimente. Am putea adãuga la numãrãtoare alþi cincizeci, dar acele încercãri care ne-au trecut pe sub tãvãlugul lor þin de domeniul istoriei.

Dupã ce am început cu democraþia originalã (democraþiile consacrate nefiind, probabil, nici pe placul, nici pe mãsura unei naþii abia ieºitã din comunism), dupã ce am experimentat cuponiada ºi vânzarea industriei pe un leu, dupã bâjbâiala care a caracterizat (ºi încã mai caracterizeazã) restituirea proprietãþilor naþionalizate, dupã ce am trecut procurorul republicii din ograda Ministerului Justiþiei în cea a CSM ºi înapoi, clamând, de fiecare datã, cã aºa grãit-a, prin vocea Comisiei ºi a Comisarilor ei, bogata noastrã mãtuºicã (devenitã între timp sora mai mare) Europa, ne gãsim ajunºi în epoca desãvârºirii reformei legislative.

Codurile, celebrele ºi bãtrânele noastre Coduri, par a-ºi fi epuizat valenþele ºi nu se mai îndoieºte nimeni de necesitatea primenirii lor. Trecând peste dihotomia asumare-dezbatere, codurile au ajuns acolo unde trebuie sã se afle – într-o democraþie consolidatã – izvorul legii. În Parlament.

Sã fie oare ºi aceastã etapã una marcatã de heirupismul care ne urmãreºte ca un blestem? Nimic mai puþin probabil, dacã ne raportãm la vacarmul, mediatic ºi nu numai, stârnit odatã cu depunerea proiectelor de cod la Parlament. Cel puþin, proiectul noului Cod Penal a prilejuit exprimarea unor puncte de vedere divergente chiar de cãtre reprezentanþi ai autoritãþilor statului.

Astfel, pe de o parte, procurorul general îºi exprimã îngrijorarea cu privire la efectele negative ale reducerii pedepselor prevãzute de lege pentru infracþiunile de corupþie. Fãrã a se lãsa aºteptat, ministrul justiþiei ne trimite, în intervenþia publicã a domniei sale, la teoriile juridice pe care le-a îmbrãþiºat ministerul atunci cînd a stabilit cã pedepsele trebuie musai reduse, deoarece limitele maxime ridicate nu descurajeazã infracþionalitatea, dimpotrivã ºi, în plus, aceste limite maxime caracterizeazã state rigide, care nu folosesc ºi alte mijloace de prevenire a infracþionalitãþii decît pedepsele mari.

Mãcar într-o chestiune suntem lãmuriþi. România este pe cale sã iasã din rîndul statelor rigide prin metoda cea mai la îndemânã: reducerea maximului pedepselor penale. Cã nu vom fi îndeplinit ºi cealaltã cerinþã a filozofiei penale în cauzã, anume existenþa unor mijloace specifice de prevenire a infracþionalitãþii, altele decât asprimea pedepselor, este o chestiune minorã, un aspect secundar al problemei, care urmeazã a primi soluþia dupã flexibilizarea coloanei vertebrale a statului în relaþia cu infractorii ºi faptele lor.

Dacã ºcoala nu mai este capabilã sã asigure acel nivel minim de conºtientizare ºi însuºire a unor valori, dacã biserica nu mai are resursele necesare pentru a-ºi îndrepta credincioºii cãtre respectarea celor zece porunci, dacã poliþia nu mai poate contribui la liniºtea vieþii noastre de zi cu zi, mai rãmîne o singurã cale. Implicarea societãþii civile ºi a infractorilor înºiºi.

Dupã modelul american al alcoolicilor, se vor naºte ºi la noi asociaþii ale infractorilor anonimi, care vor forma grupuri de lucru cu scopul debarasãrii de viciu. Sub atenta îndrumare a câte unui psiholog voluntar, cuprinºi de remuºcare în faþa dovezilor de clemenþã izvorâte din textele noului Cod, vor rãsuna pretutindeni murmurele de regret:
- Mã numesc icsulescu. Sunt corupt ºi încerc sã mã las...

EDITORIAL

Vremea experimentelor

Liviu S. Bordaº ,

Comentarii articol (1)