Limbajul primordial

25 Martie 2009

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Printre atâtea ºtiri marcate de gravitatea crizei pe care o traverseazã întreaga lume, vestea cã ministerul învãþãmîntului s-a gândit sã uºureze efortul fizic si intelectual al elevilor subþiind programa prin diminuarea orelor de limbi strãine ºi de educaþie fizicã aproape cã a trecut neobservatã.

Moþiunea simplã introdusã de liberali pe aceastã temã, amânatã pe vicii de procedurã, se va stinge ºi ea în anonimat, copleºitã de cifrele privind ºomajul, de cele privind PIB-ul ºi deficitul bugetar, de bãtãlia pentru cele câteva fotolii de la Strassbourg.

Dupã ce am aflat din manualele alternative de istorie (sau de istorie alternativã, cum au avut unii curajul sã afirme) cã ªtefan cel Mare a fost întâi cam curvar de felul sãu ºi abia apoi domnitor, dupã ce ni s-a spus cã Mihai Viteazu a suferit de paranoia puterii, dupã ce l-am exclus pe Eminescu din programa de bacalaureat pentru a face loc analizei pe text a discursului vreunui vremelnic politician european, a venit ºi vremea limbilor strãine. Pe care nici Ceauºescu, în cea mai neagrã epocã a învãþãmântului românesc, nu a cutezat sã le scoatã din programa de învãþãmânt, deºi acestea erau principala cale a tinerilor de a lua contact cu realitãþile capitalismului într-o vreme în care graniþele erau aproape de netrecut.

Analizînd motivarea reducerii orelor de limbi strãine ºi de educaþie fizicã, putem admite cã la mijloc se aflã grija ministerului faþã de pericolul epuizãrii odraslelor noastre din cauza numãrului prea mare de ore de curs ºi a cantitãþii de informaþie care trebuie asimilatã. ªi, cum sãnãtatea lor mintalã este mai presus de orice, eu unul sunt gata sã mã declar de acord cu politica ministerului. Cu o singurã obiecþie. Sã nu se atingã nimeni de orele de sport.

Pentru tinerii care vor pleca în strãinãtate, sãnãtatea ºi vigoarea fizicã vor fi esenþiale. Chiar ºi numai pentru nevoia întoarcerii la limbajul primordial.

Vom evita astfel situaþia stânjenitoare în care vreun nepot sã scrie de prin cine ºtie ce colþ al Europei cã se înþelege de minune cu localnicii, însã, din cauza lipsei de exerciþiu, nu poate susþine o discuþie mai lungã de cîteva minute. Ceva de genul:

- Dragã bunicule, azi i-am fãcut curte Lucindei. E o fatã extraordinarã, dar întâlnirea cu ea m-a epuizat. Mã dor mâinile de atâta conversaþie.

Desigur, existã posibilitatea ca, dorind sã-ºi vadã copiii stãpânind limba bãtrânului Will sau pe aceea a lui Voltaire, pãrinþii sã le asigure acestora o pregãtire extraºcolarã. Nu vãd care ºomer român nu ºi-ar rupe din venit pentru a-i oferi odraslei sale un viitor mai bun.

În fond, nu ar fi vorba decât de contravaloarea a câtorva cutii de caviar pe lunã. Pe care, oricum, niciun ºomer responsabil nu aruncã banii.

EDITORIAL

Limbajul primordial

Liviu S. Bordaº ,

Comentarii articol (4)