Atunci cand stai in soare, de obicei te alegi cu o insolatie. Probabil ca, statistic vorbind, procentul oamenilor care stau in soare altfel decat la bronzat este din ce in ce mai mare. In fond, criza ne-a transformat din turisti in pietoni care asteapta sa se intample ceva. Nu spun ca Romania ar fi devenit o tara a pietonilor atinsi de insolatie. Desi n-as fi prea departe de adevar, nu?
Articolul continuă mai jos
Uneori n-ai ce face Am povestit in cateva randuri cum sta treaba cu copilaria mea. Si in perioada asta imi aduc aminte de niste episoade legate de seceratul graului, cand stateam cu taica-meu in camp si asteptam sa vina seceratoarea sa se ocupe de graul nostru. Imaginati-va o suprafata de cateva sute de hectare si o singura masinarie care facea treaba. Toti oamenii stateau la rand, asteptand sa ajunga la ei. Din cand in cand, masina se strica. Ce sa-i faci, era adusa din strainatate, mana a doua, muncita rau de proprietar prin anii ‘60 probabil. Asa ca stateam si asteptam.
Din toata perioada aia mi-a ramas in minte mirosul de motorina si ulei incins. Si faptul ca nu gaseam niciunde umbra. Asa ca stateam in soare, zile intregi, urmarind cum masina avanseaza din loc in loc, asteptand sa ajunga la noi. Nu stiu cum suna ce povestesc eu, dar va asigur ca nu era deloc o imagine idilica. Dimpotriva. Am regretat mult ca n-aveam bani sa le cumpar alor mei o seceratoare. Macar una mica :|
Criza nu-i totuna cu seceratul
Astazi, regasesc acelasi sentiment la oamenii din jur. E criza, asteptam sa treaca si dupa o sa vedem cum putem continua sa traim. Ei, bine, incearca sa treci de sentimentul asta si sa faci ceva. Orice. Incearca sa gandesti ca lucrurile s-au rezolvat. Pentru ca problemele vin oricum, iar tu vei fi nevoit sa le faci fata in orice situatie.
Chiar daca e criza, nu inseamna ca trebuie sa stai in soare si sa astepti. Pana la urma, daca faci insolatie, nu e nimeni vinovat. Cauta umbra. Incearca sa-ti creezi propriul tau sistem de raspuns la evenimentele din jur.
Ai grija de creierul tau :)
Pentru ca, peste o vreme, o sa-ti aduci aminte de perioada asta intr-un fel anume. Un sentiment, un miros, o idee. Ceva se va asocia cu aceasta perioada din viata ta si te va urma apoi tot restul vietii. Cel mai important lucru ar fi sa nu-ti lipesti de creier regretul ca era atat de simplu sa faci ce trebuie, dar ai preferat sa stai in soare si sa astepti.
Astazi mi-am adus aminte de Michael Stipe. Si de piesa lui cantata in soare.
Comentarii articol (0)