O parere sincera, ca de la robot la robot

24 Iulie 2009

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Bine ai venit. Pune-ti centura de siguranta. Opreste. Da-te jos. Asteapta urmatoarea runda. Imbraca o imagine cat mai tampa si esti cetateanul perfect. Cetateanul intr-o lume care produce mai multi ultrasi (fanatici ai galeriilor de fobal, ca termen) decat oameni care sa-si inteleaga rostul in mecanismul in care au fost integrati. Ne nastem, traim si murim convinsi de lucruri pe care nu le-am experimentat in viata noastra. Viata ca o bula de marketing. Si problema nu se opreste aici. Nu-i asa?

Sunt unii oameni care incurca smochinele cu curmalele. E o distinctie fina, pentru noi romanii mai ales. Ca nu cresc smochine in pomii tuturor. Altii le spun dude la corcoduse. Iar unii incurca oaia cu capra. Sunt haiosi cu totii. Si exprima perfect schimbarile fundamentale prin care trece mintea noastra. Incet-incet, ne indepartam de statutul de fiinte si incercam sa ascedem catre lumi in care informatia nu are nevoie de chip si forma. Suntem precum mamuta :) din Ice Age 2, care credea ca este oposum. Si o credea pentru ca nimeni nu-si batuse capul sa ii spuna altfel.

Nu spun ca trebuie sa fi stat la coada vacii ca sa ai succes in viata. Spun doar ca, pana mai ieri, experienta de viata a cuiva insemna un bun punct de plecare. Astazi, notiunile tehnice sunt mult mai importante. Si observ, pe zi ce trece, ca specializarea informatiilor pe care le ingurgitam e definitorie pentru traiectoria noastra viitoare.

Cu vreo 10 ani in urma, a aparut ideea ca e nevoie sa stii o limba straina ca sa te descurci. Apoi a devenit important sa te imprietenesti cu calculatorul. A urmat cea de-a doua limba straina. Si o facultate.

Apoi, facultatea a devenit prea banala pentru toata lumea. Si ne-am gandit sa cerem experienta profesionala celor care vor sa se angajeze. Si din ce in ce mai putini oameni ajung sa lucreze in domeniul in care s-au specializat. Tocmai pentru ca genul de viata pe care o traim ne pregateste pentru vanzari si nu pentru altceva.

Am devenit o societate de vanzatori. Si genul asta de termen s-ar putea sa ne defineasca in mai multe privinte decat contextul de fata. Trebuie sa invatam sa scriem scrisori care sa vanda, sa redactam mailuri care sa convinga, sa creionam produse care sa nu dea gres, sa prestam pentru companii care sa prospere, sa conducem companii care sa vanda.

Incet-incet, cercul pare ca se inchide. Pentru ca am pornit de la momentul in care lumea ne cerea sa dovedim interes si bun simt. Si am ajuns la momentul in care ne vrea alunecosi si experti in marketing personal, buni la toate si dedicati pana la nebunie scopului comercial pe care il avem in viata.

Stiu, lumea se schimba. Cu toate astea, schimbarea in sine nu e o forma de viata. Poate, din cand in cand, ar trebui sa ne intrebam si in ce directie am apucat-o. Or fi robotii viitorul omenirii, dar ideea era sa-i punem sa munceasca pentru noi, nu sa le copiem comportamentul.

PS
Cineva a deschis o discutie in Forum, despre Amintiri. Despre ratele si vantorii, despre gala desenului animat si multe altele. Daca va face placere, discutia e deschisa.

EDITORIAL

O parere sincera, ca de la robot la robot

Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro

Comentarii articol (2)