A fost odata ca niciodata, ca daca nu s-ar fi intamplat nu v-as mai fi povestit, pe cand criza finanaciara era potcovita cu noua potcoave la un loc si caii-putere nu mai primeau jaratic de scump ce era, intr-o imparatie marunta a lui Matroz imparat, un minister saracacios, urat si blestemat in gura mare de toata lumea, caci acolo oamenii erau care mai de care mai amarati si mai sarmani.
Articolul continuă mai jos
Si asa, de dimineata pana pe la pranz, ministerul muncea si muncea, iar apa-n piua se batea.
Si tragea, bietul minister, ca un catar de ordine si interese, sa iasa treburile in imparatie pentru ca lumea s-o duca mai bine si fara sa mai aiba atatea griji cu ziua de maine.
Dar lumea toata din imparatie tot vai de ea era. Numai blesteme se-auzeau din gura lor de pe toate ulitele. Nimeni n-avea nici de-ale gurii si nici pe unde sa mai munceasca, ca tare greu apasa saracia pe fiecare.
Si ministerul stia prea bine ca-n toata saracia aia, n-aveai de unde sa aduni de dari nici miseleste. Insa, bani trebuiau in imparatie si, de-i scotea lumea din piatra, ei trebuiau varsati in vistierie. Se gandeau ei in fiece zi cum sa faca si sa desfaca socotelile ca treburile sa-nceapa a merge ca pe roate. Si-n mare taina au intocmit ei un ravas dupa ce s-au sfatuit cu mai-marii imparatiei.
Dar cand tara e saraca, vorbele tot de prisos sunt. Lumea a inceput s-auda de la unu de la altu’ ca birurile si mai mari vor fi. Insa, ministerul tacea malc cand veneau sa-ntrebe ce se-ntampla, cu adevarat in imparatie oameni suparati de peste tot. Si-n orele alea de munca, niciodata nu vorbeau mai mult cu cei simpli, ba nici nu le raspundeau cand lumea ii oprea in capu’ ulitei sa li se spuna si lor cum sta treaba.Nimic nu iesea din gura lor, cate blesteme li s-or zis!
Si asa in vremurile alea grele, un mos ca vai de el, si-a zis ca nu mai poate indura atatea greutati, cand Domnul zilele ii numara. Si cum n-avea el nici de-ale gurii, auzind ca trebuie sa dea un ban in plus, a hotarat sa ceara lamuriri oamenilor de la minister.
Si-a luat mosul carja si, dupa ce-a cautat prin toata ograda punguta cu doi bani, si-a cumparat si el un telefon sa sune acolo, ca de mers, saracul n-avea cum sa mearga, era drum lung si el prea batran. Vedeti voi, mosul asta, desi era lipit pamantului de sarac ce era, nu era si sarac cu duhul. Stia ca oamenii aia trebuie sa ii spuna limpede ce biruri o sa aiba de platit daca apuca anul care vine, ca doar era inscris in lege ca are dreptul asta. Mosul stia ca ministerul n-are cum sa creasca darile fara ca imparatia intreaga sa n-aiba nimic de zis. Doar vremurile alea erau cumplite si oamenii aveau deja indeajuns de multe poveri de dus in brate.
Asa ca, cat era ziua de lunga, suna si suna mosul la minister sa afle cum e cu birurile cu pricina, dar nimeni nu i-a raspuns la-nceput. A doua zi, cu un “doamne ajuta”, mosul o lua de la capat. Iar suna si suna, si iar nimeni nu i-a raspuns. A treia zi la fel. Aproape de pranz, o doamna cu glasul lehametit a ridicat receptorul. Pe capul mosul, fericire mare, in sfarsit putea sa-ntrebe ce-l macina. Dar cucoana nici gand sa ii spuna omului cum sta treaba cu birurile. “Ce bir?!, a sarit femeia ca-mpuscata. Niciun bir, tataie! Nu se-ntampla nimic aicisa! Ai auzit mataluta prost, bunicule!”
Mosul stia ca nu iese atata fum fara foc si a doua zi a sunat din nou acolo. O alta cuconita i-a raspuns la telefon si altceva i-a zis: “Da, da, creste birul, dar nu acum, ca tare-s grele vremurile astea pentru toti, mosule, mai incolo, mai incolo, peste niste ani ca sa ne mai dregem si noi cu banii ca doar toti avem de platit! Stai matale linistit si vezi-ti de baba si de nepoti!”
“Ei, altfel stau lucrurile!”, mosul isi spusegandidu-se ca el, saracul, nu mai apuca anii aia. Se mai linistise bietul de el ca macar i-au spus oamenii aia cum sta treaba asta cu birul marit., apoi si-a luat carja si a plecat sa povesteasca oamenilor din sat sa stea linistiti ca a vorbit el la minister si totul la fel ramane.
In ziua urmatoare, odata cu gainile, se trezi si mosul. Isi hrani animalele si puse de mamaliga, cand auzi latraturile cainelui. Isi trase mosul bundita in spinare si iesi pe prispa sa vada ce-i cu galagia. Mare i-a fost uimirea sa vada doi barbati cu vestminte oficiale, stand in poarta lui darapanata. Dadu buna dimineata cuviincios si intreba, cu sfiala lui de mos batran, ce se-ntampla.
“Buna dimineata, mosule! Birul il vrem! Il luam acum si pentru la anu’! Mata' ai sa ne dai 50 de galbeni..”, zise unul din ei.
Mosul se scarpina in cap. Pana cum platea 30. N-avea banii astia decat daca lua din ce pusesera el cu baba deoparte, sa aiba pentru inmormantarea lor. Si oricum, ieri, cucoana aia ii spusese sa nu isi faca griji. Apoi el a zis la tot satul ca n-are nimeni de platit mai mult si nici din vremea asta. Ii era rusine de ei toti acuma, sa intre in pmant, nu alta!
“Dar ministerul a zis ieri ca nu creste plata.. Eu am grait cu oameni de acolo..”, le zise el cu spaima.
“Au publicat inscrisul asta la ceas de seara, mosule. De azi toata imparatia are de platit un bir mai mare. Daca n-ai acum sa ne dai, ne dai mai incolo, dar vezi ca o sa fie si mai mult, asa ca judeca mata cum e bine.”
“Vai de mine ca ciudat mai stau treburile in imparatia asta.. Cum spun ei una si fac alta.. ”
Asa ca mosul isi plati cu ultimii bani birul, rugandu-se lui Dumnezeu sa-l mai tina in viata si pe el si pe baba lui macar cativa ani buni, cat sa stranga iar banii aia pusi deoparte pentru zile negre, iar eu am incalecat pe-o sa si-am facut pamfletul asa…
__ Ordonanta de urgenta nr. 109/2009 pentru completarea Codului fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 689, din 13 octombrie 2009, nu s-a aflat nicio zi in dezbatere publica inainte de adoptarea sa, in urma cu o saptamana. Reprezentantii Ministerului de Finante ne-au declarat in mod repetitiv ca nu detin nicio informatie referitor la existenta acestui proiect. Mai mult decat atat, una din persoanele cu care am incercat sa vorbim ne-a spus ca un act normativ precum Codul Fiscal nu poate fi modificat printr-o ordonanta de urgenta, ci doar printr-un proiect de lege. Totodata, Proiectul de OUG nu s-a aflat pe Ordinea de zi a Guvernului in ziua adoptarii sale, si, desi ne-a reconfirmat ca documentul a trecut de Executiv, purtatorul de cuvant a fost evaziv in a da alte declaratii si a refuzat sa ne transmita actul, trimitandu-ne din nou la Ministerul de Finante.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (10)