Drepturile si libertatile tastaturii

In marele camp internautic, sa spui ce simti cu adevarat este o arta mai mult decat complicata, incepand cu alegerea cuvintelor si a fontului potrivit si terminand cu asumarea dreptului de a da click pe butonul de reply al celui caruia ii adresezi opinia tastata, cel mai adesea nevrotic.

Si ca in orice alta arta, catharsis-ul este de neinchipuit. Aproape cumplit, as spune, de fiecare data cand ma apuc de citit dovezi ale libertatii de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete, ca doar internetul ofera posibilitati nebanuite de multimedia.

Constitutional vorbind, ar trebui sa imi tin tastele departe de fisierul word si sa clickuiesc x-ul din dreapta-sus lasand oamenii sa se manifeste in pace in segmentul de comentarii. Insa, tot constitutional vorbind, si eu beneficiez de articolul 30 din Legea fundamentala.

Asadar, cu totii avem ceva de spus, in replica a ceva ce deja s-a spus. Internetul este atat de popular incat utilizatorii site-urilor au ajuns sa se cunoasca dupa nick-uri. Se intreaba de sanatate unul pe altul dupa ce impartasesc aceeasi opinie legata de masurile Executivului pentru combaterea crizei. Si poate ca aceasta comunicare interactiva ar fi normala daca in tara noastra bunul simt n-ar fi doar un mesaj electoral.

Insa, traind intr-un univers in care de ceva timp se aud pe toate canalele media declaratii austere despre lipsuri multe si bani putini, rabufnim intr-un fel sau altul, iar a tasta e varianta cea mai simpla prin care ne putem refula. Aruncam pe monitor cuvintele scrise ca si cum ar fi pietre destinate unei femei de moravuri usoare. Cei care administreaza comentariile si-au dat seama, in urma cu mai mult timp, ca reprezentarile la circ se desfasoara cu casa inchisa. Utilizatorii sunt starniti unul impotriva celuilalt si, desigur, toti sunt contra sistemului. Ce mai freamat! Ce mai zbucium! Dar, din nou, este un paradox faptul ca, in clipa de fata, a fi Gigi-contra inseamna sa intelegi cat de grave sunt problemele cu care societatea se confrunta.

Imi este clar ca nevoia de a spune ceva, cuiva a devenit acuta. Rasfoind publicatiile online, nervii se amplifica. Simti pulsul crescand. Da, lumea a luat-o razna. Trebuie sa le spui TU cum ar fi mai bine. Trebuie sa ii spui ceva nenorocitului care a nenorocit si mai mult tara asta nenorocita. TREBUIE! Da click! SCRIE! Pe masura ce tastele fac pac-pac, oamenii se simt mai liberi. Plutesc in deriva, asteptand ca mesajul sa le fie postat. Dupa un refresh revigorant, apar impresii la impresii. Intregi epopei se desfasoara in continuarea unui articol. Administratorii isi mai baga rar coada si, dupa criterii nebanuite, uneori partinitoare, mai dau delete. Dar asemenea gesturi nu pot trece de ochiul vigilent al utilizatorului care se intreaba, tastand, de ce el nu este lasat sa spuna ce crede? Libertatea de tastare! Cenzura interzisa! Un sir lung de impresii, nascute din diverse si, uneori, nefondate, interpretari sunt lasate in viata, caci cei ce le-au emanat isi petrec ore intregi avand grija sa le pazeasca de relele celorlalti utilizatori si de contradictiile infinite ale aceleiasi gloate de misei.

De ce mediul online al opiniilor a devenit asa un camp haotic? E simplu. Internetul inca nu se supune unei reglementari care sa limiteze accesul persoanelor neavizate la continutul afisat pe site-uri. Si uneori, e un lucru rau ca oricine poate spune orice oricand. Criza financiara si campania electorala pun paie pe foc si nimeni nu pare a sti ca incendiile nu se sting doar cu apa.

Insa, comentariile aduc trafic, traficul inseamna mai multa publicitate, publicitatea inseamna bani multi, asa ca pana la urma, interesul isi poarta cu mandrie fesul pe monitor si peste taste.

Intr-adevar, ar fi mai mult decat imposibila impunerea unui control legat de ce vor unii sa publice pe siteul propriu pentru care, anual, platesc o taxa. Pe de alta parte, insist ca membrii Consiliului National al Audiovizualului ar suferi un infarct daca ar petrece putin timp pe unele site-uri care, la prima vedere, au dupa http-ul de rigoare, nume serioase. Probabil ar decreta ca stirile de la ora ceaiului pot fi perfecte pentru temele de clase primare.

EDITORIAL

Drepturile si libertatile tastaturii

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (4)