Intre vorbe si fapte

21 Noiembrie 2009

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Undeva, intre vorbe si fapte, ne aflam noi, de ceva timp incoace. Suntem un punct mobil care se deplaseaza pe traiectoria respectiva, actionand sub impusul a trei forte: executiva, legislativa si judecatoreasca. Trei, doamne, si toate trei, vorba poetului.

Fara nicio indoiala, prima dintre ele, forta executiva, este cea mai puternica. Cel putin, in clipa de fata, fiind compusa din altele doua, care, profitand de un moment oportun, ni se arata a fi iesite din normalitate, fiind cu totul speciale, de neoprit.

Asadar, aruncandu-ne destul de imprecis dinspre vorbe inspre fapte – sau viceversa – guvernul si presedintele Romaniei, si-au dat seama ca detin alibiul perfect si nu vor raspunde in fata nimanui pentru confuzia creata - doar suntem toti un punct amarat. Pentru ei, jocul acesta a devenit un fel de sport national ce-a inlocuit oina cu un atat de mare succes, incat folosindu-se de promisiuni ca de mingi, ne lanseaza cu entuziasm pe traiectoria determinata de cele doua extreme.

Cu putin timp inainte de alegerile prezidentiale si la ceva timp de cand Guvernul nostru a devenit interimar, ne ramane sa constatam ca intreaga tevatura facuta pe marginea campaniei electorale a avut drept consecinta apropierea noastra la cativa nanometri de capatul cu vorbe multe. Faptele raman pe mai tarziu, cand incepe un nou mandat. Cel putin, speram in continuare sa fie asa. Oricum, mai tarziu este de optat in fata lui niciodata, in conditiile in care putinele masuri de combatere a crizei financiare nu au avut efectul scontat, rata somajului a crescut cu 4% in ultima luna, fata de aceesi luna a anului trecut, cand datoria externa a crescut, cand Fondul Monetar International se eschiveaza in a ne intinde o mana de ajutor, iar previziunile generale despre situatia economica a Romaniei sunt indoliate.

Pe de alta parte, forta legislativa este mai putin puternica, iar noi alunecam in deriva. Poate este efectul concediului fortat pe care, de exemplu, membrii Camerei Deputatilor au ales sa si-l ia in aceasta sapatamna. Sau, poate, parlamentarii se simt amenintati de referendumul din ziua alegerilor. Indiferent cum, noi tot ne deplasam fara tinta precisa pe dreapta VF (vorbe-fapte). Fie ne vedem pusi in fata unui fapt implinit, precum bugetarii sau Registrul Comertului, fie asteptam intre stenograme si-o Ordine de zi nesfarsita, ca un corn al abundentei, insa, lipsit de bunataturi.

In urma cu doua luni, puterea legislativa a atins un maxim. Daca situatia protestelor ar fi continuat, probabil am fi iesit din plan, descoperind o noua dimensiune in care justitia inceta sa fie un absolut intangibil. In cele din urma, magistratii au oprit protestele, dar intreaga situatie a capatat nuanta unui pretext, astfel incat viteza redusa cu care se realizeaza un act de justitie (sau o inregistrare la Registrul Comertului Bucuresti) sa ne departeze de capatul faptelor si mai mult.

Si totusi, alunecand dintr-o extrema in alta, unul dintre flancuri mai mereu ramane neatins. Nu ma intreb de ce, doar locuim in tara unor de ce?-uri inutile. Este deja bine imprimat in constiinta nationala faptul ca ridicarea unor astfel de semne de intrebare ar insemna consumul inutil al singurei resurse pe care o mai avem: timpul.

Ramane sa intelegem cumva, ca, atunci cand suntem cetateni ai unei tari haotice, lipsita de guvernanti – la propriu si la figurat -, cand bataliile pentru bunastarea noastra se poarta in spatele unor usi inchise, departe de ceea se presupune a fi transparenta, ne ramane nepasarea ca singura solutie, iar forta ei trebuie sa fie suficient de mare incat sa anuleze efectul cumulat al celorlalte trei forte.

EDITORIAL

Intre vorbe si fapte

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (2)