Regula bunului simt

In orice tara civilizata, interesul public este o chestiune de bun simt. Ma intreb, daca nu ar trebui ca limita legii sa corespunda cu limita bunului simt. Si atunci logic ar fi, ca legea si limitele sale sa fie in spiritul interesului public.

Problema cu aceasta afirmatie este ca  a inceput sa fie  perceputa  ca un  dat, ca o certitudine care  nu mai are nevoie de probe. Legea a devenit intruchiparea interesului public si, din mijloc s-a transformat in scopul si paravanul  indiferentei  si lipsei  de actiune a unui aparat de stat imens, pe care eu il voi numi generic, birocratie.

Ma inspaimant in fata acestei entitati, acestor institutii, care isi ingroasa randurile si obrazul cu prevederi si masuri legale, prin care nu fac altceva decat sa-si intampine propriile limite si sa-si certifice  inca o data statusul.

Institutiile publice si legile lor exista doar pentru a se afla in slujba cetateanului. Insasi statul cu toate agentiile lui, cu toti functionarii lui, judecatorii si magistratii exista doar pentru ca noi cetatenii participam, sau asistam la distractia lor.

Din pacate, societatea ca intreg este o realitate mult prea complexa iar formularea unor dorinte clare, unor obiective precise este dificila. In lipsa acestora, sistemul birocratic o ia inaintea nevoilor noastre  si incepe sa preintampine propriile necesitati, pentru ca, nu? Aparatul birocratic serveste interesului public!

Insasi conceptul de interes public a capatat cu totul alte valente. Expansiunea sistemului birocratic a mers pana intr-acolo incat a pus pe masa bunurilor comune ale societatii interese individuale, in fata carora cele colective isi pierd prioritatea.

Si totusi, sistemul birocratic a fost creat pentru a corecta inechitatile sociale, pentru a gestiona bunurile publice, pe care interesele divergente ale indivizilor le distribuiau inegal. Intre timp birocratia a capatat caracteristicile unei fiinte vii, pusa in slujba propriilor functionari, iar omul, dimpotriva, a capatat caracteristicile unui obiect. O cantitate neglijabila prin comparatie cu toate componentele acestui sistem indigest.

Scopul initial al administratiei publice a fost uitat in sertarele prafuite ale sistemului. Regula bunului simt a fost inlocuita de limita legii, scopul ultim al activitatii functionaresti. Intre timp interesul public a fost pus la coada, sa-si astepte cuminte randul, eventual pana la vara.