Lumea noua...

 Recunosc cu maina pe inima ca in timpul facultatii am fost unul dintre acei studenti animati de ideea ca invatatul este calea cea mai buna spre o cariera ulterioara in domeniul pe care ti l-ai ales. La fel de sincer recunosc faptul ca unele studii pe care le-am scris in facultate erau in realitate un colaj imens al cartilor, putine la numar si greu de procurat uneori, care tratau subiectul cu pricina.

  Regret insa un singur lucru... . Regret ca in timpul facultatii mele internetul nu avea acea aura pe care a capatat-o astazi. Pentru ca astazi n-as mai fi colationat lucrari pentru a-mi face o opinie asupra unui lucru. Internetul ne ofera astazi sansa sa aflam parerile altora despre un anumit subiect, sa purtam chiar, in timp real, discutii asupra sa. Si astfel putem inlatura liniarul din vietile noastre, iar opiniile profesorilor nostri nu vor fi respectate, acelea care merita, doar pentru simpul fapt ca respectivul profesor spune asa ci si dintr-un motiv mai important : respectivul profesor are si dreptate, iar opinia sa reuseste sa se impuna chiar si acelor semeni ai sai care se pot lauda cu acelasi nivel de cunostinte...

  Acum cateva luni am indraznit sa cred ca pot publica o carte desi varsta pe care o am nu este tocmai aceea a scriitorilor consacrati. Dupa ce mi-am vazut insa visul cu ochii, am realizat si reversul fanteziilor mele. Au fost destui aceia care, dintr-un motiv sau altul, chiar daca nu ma cunosteau nici macar indeajuns de bine sa imi stie tot numele, m-au catalogat drept plagiator. Iar motivatia lor principala nu tinea de vreo dovada imposibil de rasturnat ci de simpla presupunere ca, prin accesul liber si nerestrictionat la resursele oferite de internet, cartea s-a facut de la sine. Simpla idee de creatie dispare astfel, din pacate, in fata celor care vad in internet un instrument perfect si anonim de plagiere...

  Ambele exemple de mai sus au acelasi rezultat. Va demonstreaza ca, dincolo de virtualitatea ei, lumea internetului poate sa imprime lumii reale consecinte « concrete », experiente palpabile. Pervertirea simtului ratiunii isi gaseste pe internet o expresie aparte, dupa cum personajul nostru plagiaza, cauta pornografie sau fabrica bombe, la fel cum perceptia asupra unei persoane poate fi influentata de tarele internetului.

  Sintetizand, aidoma firului unei vechi povesti, trei orbi se apropie din diferite directii de un elefant si isi descriu apoi impresiile, asa cum le sunt acestea dictate de simturile lor imperfecte :
  « Pare a fi un sarpe », spune unul dintre ei atingand trompa elefantului.
  « Pare a fi o stanca », zice al doilea orb, atingand trupul matahalos al animalului.
  « Mai degraba este un pom », spune al treilea om dupa ce intalnise un picior al elefantului.

  Povestea se opreste aici, oamenii orbi pleaca mai departe, iar ideea care ramane in urma intamplarii se dovedeste a fi una complexa. Cei trei ar putea continua munca lor de explorare, urmarind trasaturile corpului animalului de la locul unde i-au atins pentru prima data pielea, si pana atunci cand, din datele tot mai multe cu care intra in contact, isi pot forma, in mintea lor, o imagine a obiectului pe care credeau ca l-au atins. Tot asa, ei ar putea folosi o scara pentru a putea atinge o suprafata cat mai mare din corpul animalului si pentru a putea deslusi, prin ochii mintii lor, adevaratele dimensiuni ale acestuia.

  Povestea poate continua apoi, in zilele noastre, si fiecare dintre noi poate juca rolul unuia dintre orbii de mai sus...Potrivit unui obicei din ce in ce mai impamantenit in randul contemporanilor nostri, din Romania sau de oriunde in lume, orice documentare serioasa asupra unui subiect incepe mai intotdeauna cu o cautare folosind internetul. Asemeni orbilor din poveste insa, ar trebui sa nu ne oprim dupa aceasta cautare, si sa consideram ca am rezolvat problema, cu atat mai mult atunci cand ne dorim un studiu de o calitate cel putin peste medie. Dincolo de utilitatea sa si de sentimentul de usurinta pe care il inspira rezolvarea celor mai dese dintre problemele noastre zilnice, internetul nu ne ofera decat o mica fereastra catre lumea reala.

  Ati putea spune ca pentru noi, romanii, internetul este un dar al zeilor, pentru ca prin intermediul sau avem acces la toate acele informatii a caror obtinere ar fi altfel infinit mai grea si mai costisitoare. Fara falsa pudoare, multi dintre utilizatorii de internet recunosc ca au in computerele lor cel putin zece programe, carti sau materiale pentru care nu au achitat autorului indreptatit nici un ban. Fara remuscari, unii utilizatori contesta valoarea unora dintre operele in a caror posesie sunt. Accesul la multe dintre alceste lucruri este facilitat de motoarele de cautare, care intermediaza, chiar direct si fara intentie de cele mai mult ori, trecerea de la legal la mai putin legal, de la morala la oportunism, etc.

  Aidoma guvernului chinez sau autoritatilor unor state arabe, cautarile intreprinse de utilizatori in internet ar putea fi cenzurate, iar rezultatele pe care acestia le vor obtine ar fi unele morale, legale, si incununate de toti laurii bunei cuviinte. Ar fi totusi, aceleasi rezultate, unele complete ? Cu siguranta nu...

  E greu de imaginat ce-ar fi lumea fara internet acum, cand chiar convorbirile telefonice s-au transformat in adevarate videoconferinte ieftine si in timp real cu ajutorul internetului, cand evenimentele au puterea sa ajunga la inimile noastre in acceasi clipa in care s-au produs. Internetul ne-a accelerat viata, a pus mass-media in situatia de a inventa stiri cu tot tumultul vietii moderne.

  Consecinta sa cea mai importanta insa este cunoasterea. Satul global, imaginat in secolele trecute de parintii comunitatilor statale a devenit acum o realitate. Mai mult decat atat, imaginea fiecaruia dintre noi s-a schimbat radical intr-o clipita : am devenit dependenti de informatie, ignoranti si lipsiti de aparare. Am devenit brutali, la fel ca personajele fanteziilor noastre virtuale si imuni la drama celor din jur. Am devenit in acelasi timp si mai bogati, mai puternici, mai informati, mai apropiati de cei aflati in toate colturile pamantului.

  Aceast numar al editorialului de fata nu isi propune sa sperie si nici sa analizeze consecinte ale internetului ca societate de consum. Faptele prezentate aici nu sunt fictiune, iar impactul lor nu poate fi inca imaginat. Copii nostri vor vedea probabil in aceast material un suport de veioza sau o alta piesa dintr-o biblioteca demodata. Iar internetul isi va arata adevaratele sale valente fara ca noi sa putem incuraja acest lucru sau sa ne putem opune.

  Da...am uitat ca trebuia sa va spun ce am facut la momentul la care emailurile pe care le primeam au depasit cu mult puterea mea de a raspunde. Si, daca ma gandesc mai bine, probabil ca nici n-o s-o fac in acest numar de newsletter...

  Poate insa ca viitorul numar se va axa pe aceasta poveste ?