Guvernul Boc sau ce inseamna un PR nereusit

Orele 11:21. Intreaga presa "vuieste" in legatura cu mitingul din Piata Victoriei. Numarul oamenilor prezenti in centrul Bucurestiului creste de la o publicatie la alta. Se scandeaza. Se tipa. Se plange. Se cere demisia Guvernului. Ora 13:33. Niciunul dintre reprezentantii Executivului nu face o declaratie publica in legatura cu ceea ce se intampla. Sedinta de Guvern ramane valabila pentru orele 15:00, dupa informatiile biroului de presa. Iar eu ma intreb, cum pot cei din Palatul Victoria sa ignore multimea de oameni si sa isi desfasoare programul in parametrii deja stabiliti?

Si tacerea e un raspuns, spune o vorba din batrani. Ma gandesc ca aceasta o fi si tehnica celor care ii consiliaza pe ministri. Dar ce consecinte va avea acest silentio stampa, in definitiv?

Disperarea oamenilor necesita rostirea unor cuvinte de catre unul din cei care au propus masurile de austeritate. Cineva avea obligatia morala sa iasa in fata acestor oameni si sa le spuna ceva. Orice. Fie ca era vorba de o rugaminte pentru sacrificiul national sau de un indemn pentru a abandona protestul. Oamenii aceia ar fi apreciat orice fraza ar fi spus-o premierul, purtatorul de cuvant, ministrii. Putinele declaratii facute de acestia, pana acum, si-au epuizat efectele, astfel incat, in clipa de fata, salvarea lor consta doar in comunicarea cu oamenii de rand.

Este imposibil sa il faci pe un pensionar sa inteleaga ca acel 15% din pensia lui pot ajuta la salvarea economiei nationale, cand il tratezi cu indiferenta, iar singurele aparitii publice sunt cele televizate, de cel mult cateva minute.

La fel de imposibil este sa faci o mama sa inteleaga ca, de fapt, diminuarea indemnizatiei o va salva si pe ea si pe copilul ei cand, in urma a doua proteste – atat cel de marti, cat si cel de luni, din fata Ministerului Muncii – nu spui nimic.

Communication breakdown.

In momentul in care propui un set de masuri atat de dure, este de asteptat sa prezinti motivele ori de cate ori cineva din presa, din opozitie, dintr-o multime de oameni care protesteaza impotriva ridica un semn de intrebare. Argumentele care stau la baza unor astfel de decizii trebuie sa fie prezentate mai mult decat o data. La orice ora din zi si din noapte, unul dintre cei care vor semna Memorandumul cu FMI trebuie sa raspunda la sirul de “De ce?”-uri. Asa cum ai convins o tara sa te voteze, trebuie sa o convingi ca planul tau de a reduce cheltuielile bugetare nu este doar unul bun, ci cel mai bun. Infrunti furia multimilor si spui a n oara de ce vei proceda intr-un anumit fel si nu in altul.

Oricat de putin normala ar fi Romania, este si mai putin normal sa anunti planul anticriza in stilul Hiroshima-Nagasaki, ca apoi sa dai bir cu fugitii. Saptamana trecuta, cand toata lumea se afla sub socul vestilor date de presedinte si, ulterior, de primul-ministru, la finalul sedintei Executivului, acesta din urma nu a facut nicio declaratie. Briefing-ul de presa a curpins doar no comment-urile purtatorului de cuvant. Atat.

Si iata ca, deja, a trecut o saptamana. O saptamana in care, zilnic, au fost proteste in strada. Mi-e imposibil sa nu ma intreb cat de multa rabdare vor mai avea oamenii acestia sa cerseasca un raspuns. A dovedit deja istoria ca limitele sunt usor de atins atunci cand vine vorba despre drepturi.

Asumarea responsabilitatii pe o lege este mai mult decat o procedura legislativa. Insa, tocmai responsabilitatea aceea lipseste..

Chiar nu se pot gasi 10 argumente coerente prin care sa iti motivezi programul guvernamental? Chiar nu poate iesi nimeni in lumina reflectoarelor sa le citeasca de pe o lista celor care isi plang soarta in strada? Si pensionarii, si mamele, si profesorii, si personalul medical stiu, la fel de bine ca si guvernantii, ca acest stat este parazitat de oameni care au parte de venituri ce nu li se cuvin, ca sunt oameni care au inselat pentru a obtine o pensie, o scutire de taxe, o subventie, ca exista un acord cu FMI. Insa, nu au cum sa inteleaga de ce tocmai lor li se intampla asta, cand nimeni nu le spune nimic si s-ar putea ca, atunci cand cineva se va oferi sa le vorbeasca, sa fie prea tarziu, si pentru noi si pentru ei.

_
La ora la care este scris acest articol, Sedinta de Guvern inca nu a inceput, dar sper ca atunci cand il veti citi, sa gasiti pe Avocatnet.ro o parte din explicatiile Executivului legate de lucrurile acestea.

EDITORIAL

Guvernul Boc sau ce inseamna un PR nereusit

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (10)