Odata cu trecerea timpului, prioritatile ni se schimba, visele si dorintele ni se raresc, iar pe acele putine pe care le mai avem, fie le amanam la nesfarsit, fie le abandonam intr-un sertar, luandu-l pe "e imposibil!" in brate. Si asa, cand tragem o linie si ne numaram implinirile, constatam ca suntem doar niste suflete triste, niste oameni cu teluri neatinse, insingurati si lipsiti de perspectiva unor zile mai bune. Asadar, intre noi fie vorba, pana acum, tu cate vise ti-ai implinit?
Articolul continuă mai jos
Imi amintesc ca, in primii ani ai adolescentei, pe langa ore prelungite de stat in oras si teme mai putine la matematica, visam sa merg la un concert Metallica. Visul in sine parea ceva imposibil. Cel putin, mult mai dificil de realizat decat cele privind numarul mai mic al exercitiilor de algebra (intre noi fie vorba, nici nu imi prea bateam capul cu rezolvarea lor decat la nota semestriala pe teme acasa) sau venitul acasa la miezul noptii. Si-am visat la lucrul acesta ani de zile, desi preferintele mele muzicale in materie de muzica rock devenisera mai putin zgomotoase, iar activitatile de zi cu zi nu mai cuprindeau iesiri in parc cu prietenii, ci un job in adevaratul sens al cuvantului.
Insa, acum aproximativ doi ani, pe stadionul Cotroceni, cand afara ploua infernal, mi-am dat seama ca visul meu se implinise. Nu ma aflam la un simplu concert Metallica, ci la concertul pe care l-am visat indelung. Iar, in clipa aceea, bucuria mea crescuse exponential.
Si-asa am inceput sa ma gandesc la ce altceva am mai visat sa se implineasca.
Nu sunt o impatimita a filmelor de dragoste, dar in urma cu cativa ani, dupa ce am vizionat “A walk to remember”, am facut o lista cu lucrurile pe care vreau sa le fac inainte de a muri. Era o forma mai dramatica de a asterne pe hartie cateva vise pentru a le contoriza, astfel incat sa existe, totusi, motivatia de a le transforma in realitate.
Printre ele, cele mai banale erau: mutatul in Bucuresti, sa termin Facultatea de Drept, sa am un job care sa imi placa, sa vorbesc fluent 4 limbi straine, sa vad Parisul impreuna cu cineva iubit, sa imi iau permisul de conducere, sa stau 2 saptamani pe un vapor, sa am un copil, sa fac o surpriza fiecarui prieten de-ai mei, sa pictez un tablou si sa-l daruiesc cuiva, sa am un buchet de iasomie in fiecare primavara.
Si, totodata, sunt vise pe care le transformam in realitate ca apoi, uitam de ele. Le depozitam intr-o cutie de pantofi si-o tinem ascunsa de lumina, sub canapea. Si e pacat ca uitam de clipele/minutele/orele/zilele de bucurie pe care le simtim atunci. Nu stiu ce este mai trist: sa regreti ca nu ai urcat Piatra Craiului sau uiti ca ai avut parte de petrecerea surpriza la care visai cam de cand ai vazut intr-un film cum toata lumea sta pe intuneric si striga “Surprise!!!” cand tu intri in camera. Pentru ca sunt si astfel de vise pe care le transformam in realitate, dar uitam de ele. Le depozitam intr-o cutie de pantofi si-o tinem ascunsa de lumina, sub canapea, multumindu-ne cu o simpla senzatie de déjà vu, cand auzim povestile altora.
Recitind lista aceea, mi-am dat seama ca, desi am avut parte de o parte din lucrurile la ca visam, m-as fi putut bucura de multe altele.
A vorbi in conditional optativ
De exemplu, as fi putut sa merg zilnic cu bicicleta sau sa cant la chitara cele mai frumoase cantece fado. Si as fi putut sa invat, pana la urma, limba franceza, oricat de dificila mi se pare gramatica ei.
Si as fi putut sa joc baschet la fiecare sfarsit de saptamana si sa imi croiesc rochii in stilul anilor ’60. Desigur, totodata, as fi putut avea o masina de cusut precum si o intreaga colectie de obiecte vechi, despre care – probabil – m-as fi plans mereu ca nu am unde sa o depozitez. Si as fi putut sa vizitez toate muzeele din Bucuresti si sa ma duc la teatru la fiecare premiera de la TNB. Si sa citesc toate volumele Dune, Lord of the Rings si Fortsyte Saga in limba engleza. Iar diminetile mele ar fi putut sa inceapa, intotdeauna, la 6 a.m., cu un fresh de grepfruit si fulgi de ovaz. Prietenii mei ar fi putut fi mai amuzanti decat in “Friends”, iar dilemele mele ar fi putut fi expuse intr-un blog, cu domeniu personal, care sa imi aduca un venit frumos. As mai fi putut studia in strainatate si as fi putut avea parte de alte zeci de lucruri la care doar visam.
Vise cu jumatati de masura
Ca nu obtinem totul intr-o clipa este, mai mult ca sigur, una dintre cele mai eficiente lectii de viata. Rabdarea ne transforma in oameni mai buni, mai intelegatori, ne dezvolta prudenta si ne imbunatateste modul in care comunicam cu cei din jur.
Multe din visele mari – caci, sunt vise mari, vise medii si vise marunte – se transforma in realitate, incetul cu incetul. Procesul este, oarecum, indelungat. Uneori, dureaza ani de zile. De exemplu, ca atunci cand iti doresti o casa la malul marii sau o familie cu multi copii.
Alteori, duci pana la capat putin din ceea ce ai visat sa faci. Cum ar fi calatoritul. Ajungi sa vizitezi jumatate din statele europene si SUA, dar nu iti permiti sa ajungi in Australia. Sau iti visezi la un apartament intr-un bloc nou si cumperi unul intr-un bloc vechi, dar intr-o zona mai buna. Sunt oameni care iubesc animelele, dar, din motive absolut obiective, aleg sa aiba o testoasa in loc de un caine sau o pisica.
Am prieteni care si-au deschis o afacere impreuna, desi fiecare dintre ei a visat, mult timp, la propria firma. Stiu oameni care isi doreau sa faca muzica, sa faca teatru, fotografie sau film, dar din pragmatism, au ales alta cale in viata, pastrand latura artistica ca hobby. Si eu ma visasem scriitoare si scriu, zilnic, cateva pagini bune… de stiri. Fisierele .txt de lirisme si jumatatea de cantec scris impreuna cu un prieten raman la pastrare, intr-un director special.
Vise care ne definesc
Oscar Wilde spunea ca atunci cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne implinesc visele. Insa, asta e doar parerea lui. Eu cred ca oamenii au nevoie de orice fel de vise asa cum au nevoie de aer. Altfel, viata devine terna. Pur si simplu trebuie sa speram la ceva mai bun pentru noi sau pentru cei dragi, fie ca este vorba de o vacanta pe un alt continent, de o bursa la o universitate de prestigiu sau o masina noua 4&4, de mobila in stil baroc pentru living sau de o cina romantica la restaurantul "Jules Verne", din Turnul Eiffel.
Nu e nimic gresit in a-ti dori sa ai parte de lucruri noi. Gresim mult doar cand dam vina pe altii pentru neimplinirile noastre. Asa ca, haideti sa numaram pentru a vedea cate vise mai putem bifa pe lista aceea!
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (33)