Tu cum iti ceri iertare?

5 Iunie 2010

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Gresim, caci oameni suntem. Uneori, o facem impulsiv. Alteori, o facem premeditat. Indiferent cum se intampla, in ambele cazuri, exista acel moment de luciditate cand ne dam seama ca am ranit pe cineva. Si-atunci incepe drama. Cum procedam?

Eram convinsa ca exista doua categorii de oameni: cei care isi cer iertare pentru orice, oricand, oricum, si cei care nu isi cer niciodata scuze, indiferent de gravitatea faptelor lor, din cauza unui orgoliu de neinteles.

Mult timp am facut parte din prima categoria. Eram regina neincoronata a lui Sorry!. Imi parea rau pentru lucrurile cele mai neinsemnate, majoritatea nici macar nu tineau de comportamentul meu vis a vis de ceilalalti. Spuneam ca imi pare rau atat de des, incat devenisem enervanta pentru aproapiatii mei. Si, daca ma gandesc bine, si pe mine m-ar deranja acum sa mi se raspunda cu Sorry! cand spun lucruri de genul: “Am pierdut autobuzul..”, “Nu am mancat cereale la micul-dejun.” sau “Ploua.”.

Treptat, la sfatul unui foarte bun prieten, am renuntat la atitudinea aceea extra-empatica si, in acelasi timp, am realizat ca a-mi cere iertare in adevaratul sens al cuvantului poate fi un lucru foarte dificil, mai ales cand faptele mele ranesc pe cineva drag.

Aam invatat, odata cu trecerea timpului, ca a-ti cere iertare este, intotdeauna, altfel. Gestul in sine nu poate fi catalogat, niciuna din regulile incluse in cartile de psihologie nu isi au sensul cand ne aflam fata in fata cu persoana pe care am dezamagit-o.

De cele mai multe ori este imposibil sa gasesti cuvintele potrivite pentru a-ti exprima regretele fata de ce ai facut. Le folosim pe ale altora (aka Elton John si Bryan Adams) cumparam flori, jucarii, bijuterii si alte cate si mai cate, scriem sms-uri, mail-uri, chiar si bannere (PS: Stie cineva daca Puiu a fost iertat?), uitand ca cel mai simplu lucru pe care il putem face este sa spunem un “Imi pare rau”. Insa, trebuie sa fie un “Imi pare rau” cat se poate de sincer, din suflet, dar fara emfaza, fara autovictimizare, fara “dar-ul” acesta blestemat care atrage incertitudine. Si-atunci, in clipa de dupa rostirea acestor trei cuvinte, minuni se pot intampla.

Apoi, urmeaza revansa, caci trebuie sa repari ce ai stricat. Fie ca este vorba de un vas cu flori sau de o replica usturatoare.

Gandhi spunea ca iertarea este virtutea celor curajosi. Ii inteleg opinia, atunci cand ierti pe cineva este, inainte de toate, o generozitate. Nu exista o certitudine ca cel iertat nu va gresi din nou, asa ca, in definitiv, chiar e o dovada de curaj sa il ierti, avand in vedere ca te expui riscului de a fi ranit din nou.

Insa, cum ramane cu curajul celui care isi cere iertare? Cat de puternic trebuie sa fie un om pentru a se confrunta cu ranile pe care le-a provocat altuia? N-ar trebui sa se ierte pe el insusi mai intai? Poate ca, in anumite situatii, este mai usor sa fii iertat decat sa te ierti pentru raul pricinuit altuia.

A ierta vs. a uita

Unele iertari par ca vin de la sine, una din scriitoarele mele preferate spunea ca iertarea nu schimba si nici nu sterge faptele, iar oamenii fac o confuzie, iau acceptarea drept iertare. Se-aseaza timpul peste ce-a fost neplacut si lucrurile isi reiau cursul obisnuit. Insa lucrurile nespuse, fie ele reprosuri sau regrete, atarna deasupra capului ca sabia lui Damocles. Astfel de tensiuni nu se evapora pur si simplu. Stim cu totii ca e o lege a firii ca, in momentul t, forta f este aplicata si totul se revarsa asupra celor implicati.

Sunt si persoane care iarta, zambind. Cu toate astea, nu uita ipostaza in care au fost pusi si, cand se iveste momentul, “lovesc”. Eventual, sub centura. Si-atunci, ce facem? Pornim modul de iertare automata, consolandu-ne cu ideea ca, odata, am gresit si meritam palma primita?

Asadar, pare mai indicat sa discutam deschis, sa ne explicam faptele atunci cand ne scuzam pentru ele, caci uitarea nu coincide deloc cu iertarea si nici viceversa.

Si totusi, gandindu-ma la ultima oara cand mi-am cerut iertare cuiva, cred ca am fost superficiala, punand mai mult pret pe faptul ca unii oameni iarta pentru ca au un suflet bun.

EDITORIAL

Tu cum iti ceri iertare?

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (71)