Sa facem ceva

De unde incepe si unde se termina indemnul "sa facem ceva"? Adica, faci ceva atunci cand schimbi lumea sau faci ceva atunci cand schimbi robinetul de la bucatarie? Faci ceva atunci cand infiintezi un partid sau faci ceva atunci cand strangi un grup de prieteni care au aceleasi pareri ca si tine? Hai sa discutam despre lucrurile de facut. Poate ne vin idei.

Eu sunt genul de om care tace mai tot timpul. Sa nu ma intelegi gresit, in cercul meu de prieteni vorbesc, interactionez cu oamenii. Atunci cand ies in afara, insa, prefer sa-mi tin ideile pentru mine. De ce? Pentru ca Romania a devenit o maree de Gica-contra, maree care s-a revarsat asupra tuturor lucrurilor pe care le facem. Orice ar face oamenii din jurul nostru, ei pica mereu testul perfectiunii. Adica... "ideea e buna, dar stiu eu ca taica-tau a fost [... completeaza dupa bunul plac], asa ca si tu esti la fel". Sau "ideea e buna, dar tu nu vezi cum te-ai imbracat?", desi versiunea "ideea e buna, dar n-ai cu cine" e preferata mea.

Noi vietuim cu totii intr-una dintre cele mai imperfecte lumi cu putinta. Suntem, fiecare dintre noi, fiinte imperfecte. Si totusi, atunci cand ni se propune ceva, avem "verticalitatea" sa gasim nod in papura, sa deviem discutia intr-o zona paralela si fara nicio legatura cu subiectul. Si exemple as mai gasi, dar n-are niciun rost. Ca ne enervam si eu si tu. :)

Asa ca, pornind de la articolul de saptamana trecuta, am observat nevoia pe care o resimtitm cu totii sa gasim pe cineva care face cu adevarat ceva. Multumesc pentru implicare, sunt chiar uimit de faptul ca un numar mare de oameni gandeste ca si mine. Astazi m-am gandit sa ducem ideea mai departe.

Ce e de facut? Unii au sugerat un partid / o forta civica prin care sa incercam sa schimbam Romania. Altii au sugerat ideea ca ne-ar face bine sa aderam la miscari deja existente, care schimba lucruri in momentul in care noi discutam. Ce m-a uimit cel mai mult, insa, au fost oamenii care s-au declarat gata sa faca ei insisi ceva, fara sa-i astepte pe ceilalti sa actioneze. Iar ideea asta e interesanta si merita urmarita.

Ce poti face, de unul singur, in Romania plina de nedreptati si mitocanie? Cum iti poti invinge statutul de furnica muncitoare, pion neinsemnat intr-o societate viciata, astfel incat sa schimbi cu adevarat ceva? Alunecarea cea mai usoara ar fi sa-ti faci propriul cod social. Eu respect regulile acestea si incerc sa le insuflu si celor din jurul meu. Pericolul cel mai evident ar fi ca ajungi sa-ti faci singur dreptate, urmand calea aceasta. Pentru ca atunci cand iti faci regulile tale, ai tendinta sa le impui celorlalti, nu sa ii faci sa le adopte de buna-voie.

Din acest motiv, singura solutie pe care o gasesc eu este sa ne definim impreuna un cod de 10 reguli prin care ii schimbam pe cei din jur, fara sa ne batem capul sa schimbam Romania dintr-o data. Nu reguli naive, nu reguli imposibil de aplicat. Lucruri pragmatice si de bun simt. Lucruri pe care le putem face fiecare dintr noi, fara eforturi extraordinare si fara sa cheltuim bani.

Bineinteles, o sa ajungem la momentul la care regulile devin tinta ironiei altora. "ce e prostia asta?", "Adica, tu incerci sa ma civilizezi pe mine? eu fac asta dintotdeauna". Foarte bine. Daca o faci deja, inseamna ca regula aia e una dintre cele pe care le bifezi zilnic.

Exemplu? Hai sa luam banalul "O sa incerc sa nu arunc hartii pe jos". Asta e o regula banala. Oamenii au retineri sa adere la reguli atat de simple, pentru ca par penibile. Noi avem nevoie mereu sa credem ca schimbam lumea. Mai mult, am ajuns sa credem ca atunci cand ne abtinem de la ceva nu schimbam lumea. Intotdeauna, actiunea este egala cu schimbarea. Hmm...

Aici voiam, de fapt, sa ajung. Noi, eu si tu, oameni moderni, am uitat ce inseamna simplitatea. Simplitatea, nu ca prostie debitata de VIP-urile moderne, ci in forma ei initiala, de retragere pentru a vedea in perspectiva un lucru.

Spune-mi care sunt regulile pe care le-ai putea aplica tu in viata ta de acum inainte. Arata-mi ca societatea noastra nu se defineste din 4 in 4 ani, la alegeri. Inspira-ma sa scriu despre lucruri pe care tu mi le sugerezi. Si iti promit ca o sa fiu acolo si eu si colegii mei. O sa scoatem in fata acele lucruri simple de care noi, ca societate, avem din ce in ce mai mare nevoie.

Tie jena de ce vor comenta altii despre ideile tale? Crezi ca esti penibil daca intri intr-un astfel de joc? Si aici e un raspuns. Avem, in istoria noastra, oameni care au schimbat lumea cu adevarat. Ei insisi, prin exemplul lor personal. Si unii au fost indeajuns de intelepti incat sa ne transmita si noua cate ceva din concluziile lor. "Întâi te vor înjura. Pe urma vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. Dupa aceea vor încerca sa te compromita. Într-un târziu, vor face tot posibilul sa te lichideze. Daca scapi cu viata din toate acestea, vei fi un om mare". Ai idee cine a spus asta?

Si, daca impreuna vom detalia niste reguli indeajuns de simple si de usor de retinut, inseamna ca primul pas al schimbarii deja s-a produs. Apoi, depinde doar de noi sa continuam drumul.

Un week-end placut!

PS
Citeste si celalalt editorial publicat astazi de Avocatnet.ro. E o intrebare legata de noi si de modul cum ne percepem lumea.

PPS
Imi cer scuze mai ales pensionarilor, care vad lucrurile in negru in ultima vreme, odata cu schimbarile de venituri pe care le vor cunoaste incepand cu luna august. E greu sa ai discutii filosofice in astfel de timpuri. Si totusi, societatea noastra are nevoie de noi si cand ne e bine si cand ne e rau.

EDITORIAL

Sa facem ceva

Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro

Comentarii articol (103)